Dupa 20 de ani
Iată și dupădouăjdeani-ul meu, că tot e la modă să scrii pe 21-22 Decembrie un astfel de post (Piticu a făcut-o, Arhi a făcut-o, și mulți alții probabil). Întrebarea pe care mulți ne-o punem zilele astea este dacă acei eroi au murit degeaba. După douăzeci de ani pot să spun ferm că nu au murit degeaba. E mult să spun că astăzi nu aș fi putut să scriu pe blog sau pe twitter ceea ce scriu – nu cred că Ceaușescu nu ar fi picat până la urmă, cu sau fără vărsare de sânge – dar cert este că acei eroi au arătat românilor că printre noi sunt și oameni cu c*ae, care au sânge în organ să ia inițiativa și să facă CEVA. Cei care spuneau atunci că în România nici mămăliga nu explodează s-au trezit cu o mișcare cum în puține locuri din lume s-a văzut. Sentimentele acelor zile s-au mai întâlnit doar la mișcarea de libertate din 13-15 Iunie 1990. Apoi ne-am cam reîntors în ignoranța zilnică, și ne-am pus pe votat Iliescu și șleahta lui. Cei 2% din populația țării care au avut curajul să iasă atunci pe străzi să își riște viața sunt adevărații eroi – restul de 98% am fost doar mici șoricei închiși în casă, ce nu se apropiau de geamuri de frică să nu fim împușcați, chiar dacă se trăgea la sute de kilometri de casă.
Este interesant ce s-a întâmplat în acele zile. Zeci de anchete nu au descoperit nimic, fiindcă nu trebuiau să descopere nimic – adevărurile acelor zile rămân îngropate în beciuri ale noii securități, ale noii oligarhii deloc interesată de scoaterea lor la iveală și compromiterea unor nume aflate astăzi la conducere. O altă întrebare pe buzele multor români este dacă a fost o revoluție sau o lovitură de stat. Răspunsul meu este că cred că a fost și o revoluție, și o lovitură de stat. Cei ce au ieșit atunci pe străzi să moară au făcut o revoluție. Revoluția a fost la baricada de la Universitate unde pe 21 Decembrie armata, această entitate care a doua zi s-a dat de partea poporului, trăgea în demonstranții neînarmați, care nu plecau din piață în ciuda gloanțelor care zburau printre ei. Revoluția a fost la Sibiu unde părintele din Rășinari a îngenunchiat zeci de mii de sibieni într-un Tatăl Nostru emoționant. Revoluția a fost la Cluj unde armata a ciuruit demonstranți pașnici din centrul Clujului care cereau libertate. Revoluția a fost la Timișoara, primul oraș liber din România. Apoi a venit Iliescu, și a preluat puterea printr-un puci de mare artă. Un puci de cărți de istorie prin perversitatea sa. Brusc civili au fost înarmați din ordine precise (nu cred în acel haos de care se tot vorbește, cineva a dat ordin ca civilii să fie înarmați), grupuri de armată au primit ordine bizare să tragă în alte grupuri de armată care erau deplasate intenționat (vezi „incidentul” de la Otopeni), au apărut zvonurile lansate de agenți specializați (mai țineți minte „apa este otrăvită”, „vine Ceaușescu în fruntea unei coloane de tancuri” etc?). Toate acestea pentru a induce teroare în rândul populației României și pentru a facilita preluarea puterii de noua șleahtă. Care a dat boborului ce a vrut: salam, portocale, Ceaușescu executați (deși demonstranții cereau judecarea), fondul „Libertatea”, Caritas, FSN, alegeri „libere”, mineri care să semene ordinea în Capitală. Vocea celor 2% a fost amuțită de vocea vajnicelor lucrătoare de la APACA fascinate de pulovărul lui Petre Roman, de urletele isterice ale babelor ce-și redescoperea dorințe ascunse văzând zâmbetul sovietic al lui Iliescu, de bâtele minerilor aduși ca oile să facă „ordine” în capitala cuprinsă de febra democrației.
Șleahta actuală a furat revoluția, și a transformat-o într-un regim neocomunist. Ne-a afectat iremediabil viețile, istoria, a trimis România într-un haos economic în anii 90, ne-a scos de câteva ori din cărți pentru intrarea în NATO și UE, și ne-a făcut de rahat în fața forurilor internaționale. Dar incredibil rămâne faptul că în douăzeci de ani nu am învățat mai nimic despre democrație. Am învățat foarte bine drepturile – să facem ce vrem, când vrem, cum vrem, poate chiar prea bine – vezi ce fac românii prin Italia – dar nu am învățat mai nimic despre responsabilități. Responsabilitatea de a respecta concentățeanul tău, aproapele tău, de a alege responsabil conducătorii, de a promova valorile și nu kitch-urile (artistice sau politice). Votăm cu îndârjire de 20 de ani aceleași fețe, aceiași securiști, aceiași șobolani. Ultimele alegeri nu au dezmințit: am avut de ales între două aripi a FSN-ului, organizație care a furat Revoluția, a încălcat drepturile de bază ale cetățenilor României (în 13-15 Iunie), au furat tot ce se putea fura, au crescut la sân o mafie bine organizată motivată doar de cantitatea pe care o puteau fura. Asta am făcut la aceste alegeri. Am votat FSN în prostie.
Revenind la zilele de astăzi. Dragi conducători, dragi politicieni. Vă rugăm nu ne întinați comemorarea Revoluției. Lăsați-ne să ne rugăm în liniște pentru sufletele celor dispăruți acum 20 de ani pentru idealuri înalte. Lăsați rudele eroilor să-și plângă morții. Nu apăreți la televizor lăudându-vă ce ați făcut atunci, sau vărsând lacrimi de crocodil. Nici dracu nu vă crede că nu vi se rupe total de această comemorare. Lăsați-ne să aprindem noi lumânări – voi mergeți și beți-vă succesul la Golden Blitz sau alte crâșme, chefuind pentru prada din legislatura curentă sau legislaturile precedente. Lăsați-ne să ne strângem prin piețe, prin biserici, sau oriunde vrem, și să ne închipuim ce ar fi fost dacă nu ați fi furat Revoluția. Cum ne-ar fi fost. Cum ar fi fost să nu fim traumatizați 15 ani de rânjetul lui Iliescu, 10 ani de cel al lui Băsescu. Cum ar fi fost să nu fim caftiți de mineri, de IMGB (care face ordine), și de zeci de oi mișcate să ucidă orice mișcare de libertate.
Vreți să faceți ceva bun? Turn yourselves in…