De cate cruci mai este nevoie…
Până când vom opri crimele sistemului sanitar românesc. Câți copii nevinovați mai trebuie să moară din cauza unor retarzi aflați în marele rahat ce poartă numele de sistem sanitar din România? Câte lacrimi mai trebuie să curgă până vedem primii medici după gratii? Cât timp se vor mai acoperi unii pe alții în această mafie mizeră din medicina românească interesată parcă doar de șperțul plimbat între buzunare, de concediile prin Spania, America, Franța sau de conversațiile intelectuale de la nunți, botezuri?
Astăzi a fost o zi groaznică. A fost o zi în care prietenii mei Ciprian și Florentina și-au îngropat copilul. A fost o zi care nu ar fi trebuit să existe dacă trăiam într-o țară normală. Într-o țară civilizată. Dar gunoaiele au lovit din nou, de această dată într-un prieten, și nu pot sta deoparte. Și nu mai vreau să stau deoparte.
Povestea o știți de la televizor. O puteți vedea aici, împreună cu drama înmormântării. Sunt afectat cu mult mai mult decât credeam, și am fost impresionat dincolo de orice limite de această dramă. O dramă cauzată de gunoaie, cauzată de un spirit pur românesc de neglijență și nepăsare. Am fost impresionat gândindu-mă prin ce trec prietenii mei. Am fost impresionat gândindu-mă ce înseamnă să îți pupi copilul înainte să se pună capacul sicriului deasupra sa. Gândindu-mă ce înseamnă ca la spital să dai la o parte pătura să te uiți la trupul neînsuflețit al puiului pe care cu câteva ore înainte îl mângâiai gândindu-te cum îl vei lua acasă după această procedură pentru a te bucura de el, de voioșia sa, de ochii săi, de el. Scriind aceste rânduri mă simt din nou cuprins de acel sentiment uriaș de durere ce exista în sufletele tuturora la slujbă și la înmormântare când ne întrebam „de ce”? Mă simt cuprins și de sentimente de furie oarbă împotriva celor care au lăsat această tragedie să se întâmple. Pentru că această tragedie nu vine doar din CMU cu ai săi medici care la un coleg de-al meu i-au ratat o operație pe ochi, la un altul i-au diagnosticat o fractură drept entorsă sau alte aberații. Vine din tot sistemul sanitar românesc care este corupt, mizer și în care oamenii au rangul de experți în a-și acoperi mizeriile și eșecurile.
Să ne uităm cu un ochi mai atent la acest sistem. În el vei avea cel mai bun tratament și vei fi un VIP dacă faci parte din el (ești doctor, eventual și primar) sau dacă ești șmecher (cu bani, președinte de bancă, secretar de stat, judecător, procuror etc) de care membrii sistemului se pot folosi. În rest Dumnezeu cu mila, și ferească Cel de Sus să te îmbolnăvești că naiba te-a luat. Mi-l amintesc pe Ciprian în primele zile când David se născuse cum îmi spunea „Dumnezeule cum se pricep ăștia să te facă să scoți banii din buzunar”. Rețeta era simplă: „este foarte dificil să spunem acum cât de bine va fi”, „prognoza noastră este rezervată”, „trebuie un tratament atent” etc. Sunt sigur că mulți dintre voi care citiți cunoașteți foarte bine despre ce vorbesc aici. Dar să ne reîntoarcem la cei din sistem și la șmecheri. Cei din sistem știu foarte bine să se acopere unii pe alții. Dacă chirurgul a ratat operația, lucrurile se pot „corecta” rapid la autopsie, dar de obicei nici nu se ajunge la autopsie (rețeta: „puteți cere o autopsie, dar să știți că este foarte intruzivă și îl ciopârțesc complet, îl taie bucăți pe dinăuntru” – spune asta unei femei de la țară care și-a pierdut soțul, și puye autopsie). Foarte rapid medicii se vor acoperi între ei (cu mici excepții), iar Colegiul Medicilor face o treabă minunată în a da sancțiuni penibile (5% la salar și aberații de astea) sau în a se pronunța în favoarea medicului. Oricum cel mai ușor este să dai vina pe pacient sau pe rudele acestuia, pentru simplul motiv că dacă pacientul este mort nu are cum se apăra, logic, iar pe rude le îneci în termeni medicali de nici naiba nu mai înțelege nimic.
Cu procurorii și judecătorii este simplu de asemenea: dacă procurorul X a trecut prin mâinile doctorului Y, și să zicem doctorul Z a comis-o, Y dă telefon rapid la X și problema se rezolvă. Nu de alta, dar X nu știe când din nou trebuie să treacă prin experimentata mână a doctorului Y. Similar la judecători. Sistemul este atât de bine conturat, Dumnezeule! Și totul se învârte în jurul unor sume halucinante și a unor crime oribile cauzate de neglijență, nepăsare, neprofesionalism. O poveste înfiorătoare în acest sens o găsiți la Nevasta lui Arhi.
Concluzia cazului de față. Poliția cere mandat de percheziționare electronică a aparatului RMN, procurorii dau și anume puye. Adică nu se dă nimic. Eroare. Nici o problemă, cineva dă ceva. Adică dă CMU un comunicat către abonați prin care își spune punctul de vedere și dă vina pe părinți. Așa, probabil CMU crede că suntem proști. Ghinion. Nu suntem. Nu veți mai dormi noaptea de acum încolo, că nu ne lăsăm. Priviți atent gratiile unor garduri, a unor ferestre, este bine să vă obișnuiți cu ideea.
Technorati tags: blogging