Buna seara Bucuresti
Orădeanul ne evocă aici, aici și aici de ce e Bucureștiul de kkt (scriu frumos să nu mă indexeze cu păcat). Acum, m-am tot codit să răspund provocării, dar după o seară petrecută a la București, m-am decis să scriu acest post.
În primul rând, pornesc de la mitul diferențelor majore dintre ardeleni, moldoveni, olteni, dobrogeni, etc. Există da, diferențe, dar când se unește un ardelean, un moldovean, un oltean și un dobrogean (ca în banc) iese petrecere. Până nu ai văzut un ardelean dansând manele în club de fițe nu vei crede niciodată cât de apropiați suntem noi românii unii de alții. Și nu neapărat într-un mod pozitiv (vezi exemplul cu manelele).
În al doilea rând, ca și Orădeanul, eu sunt din Oradea. Am crescut și copilărit în Oradea până la vârsta de 18 ani, fiecare vacanță înseamnă Oradea, fiecare sărbătoare înseamnă Oradea. Dar, de 11 ani aproape trăiesc în București. De 11 ani trăiesc în București, acum am și casă în București, dar nu am buletin de București. Din mai multe motive, pe care nu le expun aici.
Dar să vorbim despre București. Bucureștiul înseamnă oportunitate de a face bani. Da, există oportunități de a face bani și în alte orașe, dar nu sunt aproape neglijabile în raport cu ce oportunități există în București. Vezi devastarea din Satu Mare de care vorbeam aici. Da, îl putem înjura pe Ceaușescu cât vrem că a concentrat industria și economia țării în București, dar de 20 de ani nu văd nicio inițiativă serioasă de descentralizare. Până vedem așa ceva, Bucureștiul înseamnă locul unde se pot face bani serioși, din punct de vedere statistic.
Apoi, Bucureștiul concentrează elita intelectuală a țării. Așa cum concentrează și elita infracțională a țării. Asta pornește de la faptul că majoritatea economiei este centralizată la București. Regăsim aici ardeleni, olteni, moldoveni, dobrogeni, străini, care lucrează în posturi bine plătite la multinaționale, care studiază la universitățile din București, care lucrează pe la ministere. You get the idea. În aproape 11 ani de București, am întâlnit aici oameni foarte inteligenți, foarte buni, dar și foarte ticăloși, hoți, etc.
Bucureștiul înseamnă viteză, transformabilă în disperare. Fie ea viteză în trafic (cu efectele vizibile), fie ea viteză în afaceri. Nu vă luați după pasajele neterminate, casele neterminate, proiectele neterminate – banii au fost livrați din timp, în viteză, fără ca cineva să simtă ceva. Combinațiile sunt făcute la viteză. Bucureștiul înseamnă un ritm rapid de desfășurare a evenimentelor, chiar haotic.
Bucureștiul înseamnă prețuri mari. Da, așa este, aici totul este mai scump, pentru că se câștigă mai bine. Dar, dacă te orientezi, găsești și prețuri ieftine, începând de la mâncare (consultați restaurantele de pe www.metropotam.ro) , mergând spre haine (complexul Europa cu al său uriaș mall chinezesc), mașini (flotele puse acum în vânzare la bănci), bere (dughene, etc). Dacă cauți și întrebi, găsești. Pe scurt, Orădene, KFC nu este deloc ieftin, când mai vii pe aici (de roblogfest?) mergem undeva cu adevărat OK.
În București, toată lumea crede că se pricepe. Roagă pe cineva să te ajute la reparat Dacia, și ți-o va strica mult mai rău. Întreabă unde se află o anumită stradă, stație, și te va indica undeva unde te vei pierde cu siguranță. Și apropo de asta, în București te pierzi. Fiindcă două bulevarde distincte arată aproape la fel: tramvaiul pe mijloc, două benzi pe sens, mașini parcate aiurea, blocuri gri infecte, și haite de câini.
Bucureștiul te transformă. Pe unii în bine, pe majoritatea în rău. True fact. Inocența de provincial dispare după primii ani de răutăți și ticăloșeli, și devii sau mai bun, sau mai rău. Majoritatea din păcate devin mult mai răi, mult mai atenți la țepe (să le facă sau să le evite), mult mai suspicioși, mult mai închiși. Este și motivul pentru care dacă mergi în club îi vezi pe toți sictiriții stând la mese cu șampanii scumpe, dar nu zâmbește niciunul. Că așa e schema, frate, e cool să arăți ca unul ce a luat un șut în fund.
Pe scurt, Bucureștiul este o experiență interesantă – dar nu este pentru oricine. Nu e vorba aici de tărie de caracter, de putere, șmecherie. Pur și simplu nu este pentru oricine. Și pentru oricine vine aici – să fie pregătit să fie tare, că va înjura Bucureștiul din prima zi în care calcă în el. Căci așa e tradiția.