Problema cip-urilor biometrice
Se dă o problemă. Anume că unii protestează împotriva cip-urilor biometrice de pe pașapoarte, sau buletine, sau altele. Că încalcă dreptul la liberă frecare intelectuală. Cum ar veni că să nu mergi tu cu buletinul la bar să afle nevasta că ai fost acolo (lucru de altfel verificabil cu camerele de securitate ale barului, care pot face și face recognition la o anume adică).
Însă problema nu e ce date vor fi stocate pe cip, ci ce date vor fi citite de pe cip, și de către cine. Întrebarea corectă este: în momentul în care eu prezint un act cu un cip cu date biometrice, de unde știu ce date citește recipientul? De unde știu că nu copiază absolut toate datele de pe cip? De unde știu că nu le păstrează fără acordul meu? Greu, greu…
Până una alta, cred că mai curând ne vom lovi de problema de care s-au lovit englezii:
„no agencies have machines capable of reading the cards, and there is no budget to purchase them.” (via IT Brief)
Chiar, băeți, ați prins în buget mașinile de citire a acestor date? Vorbim de pașapoarte, deci măcar la vămi să le vedem.