Realitatea dură a online-ului din Romania
Am avut ieri ocazia de a participa la Web Club-ul lui Cristi Manafu, dedicat online advertising-ului. Victor Kapra relatează AICI detaliat discuția din panel despre dimensiunea pieței de publicitate online din România.
Spuneam eu într-un articol precedent că trăim într-o mică piață cu mari impresii. Discuția de aseară mi-a întărit acest sentiment. Deci suntem flămânzi pe o piață de publicitate online estimată de Initiative Media la 16 milioane de euro (cifră contestată, unii zic că e cu mult mai mare, alții că e cu mult mai mică), în 2008, cu perspective de creștere de 15-30% (câtă precizie în forecast, nu-i așa?). Acum, dincolo de controversele ce se iscaseră ieri, că dacă această cifră conține sau nu și DTP-ul, sau altele, cifra mi se pare penibilă la nivelul României, când vorbim de 7 milioane de internauți români care se dau pe aproape 6 milioane conexiuni la internet, din care 3 milioane sunt de mare viteză (date ANRCTI).
De unde atâta reticență în a investi în publicitatea online? Vorbeam cu Dan Berte la o întâlnire a E-OK despre asta, și concluzia era că România este o țară exclusiv a bannerelor web. Adică prea multe proiecte interesante de publicitate web nu au apărut. Da, au fost proiecte interesante la metropotam.ro, a fost proiectul cu Office Acasă și Arhi, „controversat” de unii, aplaudat de alții, dar în rest, sorry, nimic spectaculos.
În schimb ne pricepem să aducem trafic. În stil balcanic, prin scandaluri. Scandalurile de la bloc din fața intrării (noua „prispă” pt țăranii mutați la oraș) care atrag atenția tuturor babelor din cartier care se strâng imediat să vadă tot, s-au mutat în online. Doar că babele reprezintă muppetsii dornici să vadă scandal, sânge, să vadă „Știrile de la ora 5” în online. Rămâne să apară un Adrenalin Petrișor să relateze de la fața blog-ului. Posturile care atrag vizitatori sunt cele în care VisUrât se porcăiește cu fanii lui Badea tot astfel cum emisiunile lui Badea au audiență maximă când îi înjură pe Cârcotași, iar emisiunile Cârcotașilor au audiență maximă când răspund la porcăiala lui Badea.
Suntem scandalagii și trebuie să ne acceptăm așa cum suntem. Și nu trebuie să ne mire că avem trafic când avem și scandaluri, și în rest blanc. Dar nici nu putem cere unor firme serioase să investească în publicitate pe blog-uri în momentul în care audiența este formată din chibițari care așteaptă scandalul de la o zi la alta. Și nu putem cere ca bloggeri să fim luați în seamă de firme de publicitate în cadrul unor proiecte serioase atâta timp cât inițiative gen „bani pe blog” nu sunt susținute, și atâta timp cât proiecte pornite cu un număr restrând de bloguri sunt porcăite pe alte bloguri doar din invidie. Nu putem ca și owneri de site-uri să pretindem proiecte de publicitate, atâta timp cât ne ocupăm cu seo spam, cu jmecherii de indexare prin Google a paginilor non-existente, a furturilor de pe alte site-uri (vezi „sursa: Youtube”). Toate aceste scandaluri sunt văzute ca liabilities. Adică eu, ca investitor, nu prea doresc a-mi asocia brand-ul cu un site care e acuzat de ciordeală pe față.
Problema este și legislativă, și nu este tratată corespunzător de autorități. Noua agenție formată din cenușa ANRCTI-ului ar trebui să se ocupe și de aceste probleme, astfel încât ciorditorii și cei care fac seo-spam sau alte înșelătorii să fie puși „la zid”. Câteva condamnări vor schimba multe.
Ca o notă de final: Bulgaria are o piață de advertising online aproape dublă față de a României. În timp ce toată populația lor este de doar 7 milioane.
Technorati tags: Business si viata, marketing, bani, blogging