N-am câștigat la Eurovision - so what?
Se tot face caz pe bloguri, și prin ziare că România a ieșit pe locul 20 din 25 (cea mai penibilă performanță a României la Eurovision). A scris Arhi, E-Costin, sau Cotidianul. Eu vin și spun - so what?
Da, melodia a fost penibilă. Din toate punctele de vedere - melodie, versuri, interpretare. Primul reality check: cât de des o auziți la radio? Exactly my point. Reacția celor doi interpreți este una specific românească, de „e vina lor, noi e perfecți”.
Nico:
„Am pierdut din start pentru ca am intrat primii in concurs. Am plecat dezamagita, pentru ca stiam ca putem mai mult. Nu a fost corect ce s-a intamplat! Ne-am tot intrebat ce am gresit. Poate ca nu am avut show-ul pe care am vazut ca se merge la Eurovision, nu am avut bugetul altor tari si promovarea de care s-au bucurat altii. Dar lasa ca la anul va veni iar Traistariu si poate va avea un buget mai mare ca al nostru”
Vlad (btw, wtf is Vlad?):
„S-au facut combinatii si s-a vazut acest lucru cu ochiul liber. Am fost foarte surprins ca nu am primit puncte de la greci, unde am avut cel mai mare succes”
Deci, revenind - so what? Nico&Vlad au fost acuzați, acum acuză, show general... pentru ce? Pentru un concurs de două parale, cu o audiență minimă, și interes minim? Păi uitați-vă cine închide clasamentul, pe ultimele locuri: Suedia, Franța, Germania, UK. Adică țări „generatoare” de staruri, și de hit-uri. Dar aceste țări și-au trimis la reprezentare „Divizia B” a line-up-ului lor muzical. Pt că li se rupe de acest concurs.
De ce ar trebui să ni se rupă și nouă de acest concurs? Concursul este o aberație înfiorător de scumpă, o reîncarcare a festivalurilor de muzică ușoară din țările ex-comuniste, gen „Mamaia”, gen „Cerbul”, gen „Steaua...” etc. În epoca digitală, în epoca youtube, trilulilu, eok.ro, muzica ajunge la consumator foarte repede. Radiourile, televiziunile muzicale își aleg cu grijă ce difuzează, în funcție de preferințele audienței, pentru a putea trăi din audiență și din reclamele generate de rate-cards. Pe eok.ro se află de exemplu melodia lui Nico și a lui Vlad. Să comparăm succesul melodiei lui Nico&Vlad:
Cu să zicem succesul melodiei lui Smiley:
Cu sau fără Eurovision, Smiley are succes cu această melodie. Lumea îl ascultă, casele de muzică vând drepturile de autor bine, Smiley prinde concerte și contracte, etc. E difuzat la radio, la TV.
Publicul a validat rapid calitatea celor două melodii. Votul era demult dat, trebuiau doar consultate statisticile pentru a-și da oricine seama că România nu are nicio șansă la Eurovision. Și de fapt întrebarea cheie care se pune aici este: de ce să mai participăm la Eurovision? Mecanismele de promovare există - radio, TV, online. Oricine din România are șansa de-a se face remarcat, și de a se promova cu costuri reduse. De ce să aruncăm bani pe un festival criptocomunist?