Tudor Galos's blog

Oamenii de langa noi

Cred că fiecare dintre noi are unul sau mai mulți prieteni pe care vrea să îi „salveze”. Genul de prieten sau prietenă în care vezi ceva special, ceva deosebit, vezi un potențial, o personalitate deosebită, CEVA. Și omul are ceva care îl împiedică să se realizeze, să ia job-ul de vis, să iubească persoana potrivită, să intre la facultatea la care vrea sau la doctoratul la care vrea. Are un țel care i se pare intangibil, pentru că are o relație distrusă, o carieră distrusă, este demotivat, disperat, deprimat etc. Și brusc samariteanul din tine se capacitează, și te decizi să îl ajuți.

Marea problemă a acestor oameni-victimă este că mulți nu vor să fie „salvați”. Nu vor să îi ajuți să își găsească job-ul de vis, relația de vis, sau să îi faci să își îndeplinească țelul. Da, îți vor spune ore în șir cât de mult vor un job, o relație, să își atingă țelul. Dar NU VOR cu ADEVĂRAT. Și tu te strofoci ca un bou, tragi de persoanele respective încercând să le capacitezi, și… nimic. Nu candidează, scriu CV-uri de rahat, nu fac nimic pentru o relație de vis (nici măcar la stadiul platonic nu ajung). Se complac în zona lor frumoasă de comfort și se mulțumesc să se plângă. Și așa sunt majoritatea.

Și noi, samaritenii, ne frustrăm. Cu fiecare cauză pierdută parcă ceva piere în noi, și devenim mai ignoranți, mai realisto-pesimiști. Vedem oameni care merită să fie salvați dar nu ne mai strofocăm. Sau dimpotrivă, rămânem fraieri și continuăm să ne frustrăm pentru oamenii de lângă noi. Și pentru ce? Că dacă ei se realizează oricum vor uita de unde au plecat și cine i-a ajutat. Puținii pe care i-ai scos din rahat nu vor deveni samariteni, ci ignoranți. Iar cei care nu se realizează vor continua să se plângă, tu vei continua să tragi de ei dar ei te vor trage în jos, tot mai în jos.

Lecțiile de viață sunt dure și grele. M-am convins zilele acestea de faptul că anumite persoane trebuie lăsate să se scufunde, și trebuie să te împaci cu gândul. Oricât de mult ai ține la ele. Și că acest articol poate este un ultim efort de a le motiva.

PETA si Silverlight

Divizia de marketing a People for the Ethical Treatment of Animals’ (PETA) cu ajutorul AIS a creat o petiíe online interactivă folosind tehnologia Silverlight. Folosind această tehnologie utilizatorii pot adăuga propriul mesaj într-o inimă ce este adăugată la un copac virtual plin de inimioare cu mesaje. Petiția permite vizitatorilor să împărtășească mesajele din inimioare cu prietenii via e-mail sau rețele sociale, sau să viziteze mesajele din inimioarele din copac.

Cred că este mult mai eficientă această abordare vs vedete dezbrăcate sau alte aberații. Este mult mai eficientă pentru că se vede suportul pe care PETA îl are din partea comunităților. Vizitați aici site-ul, și aici copacul virtual.

Technorati tags: marketing, Internet Explorer, IE8

MIX 10 – primul anunt cool: traduceri colaborative in Microsoft Translator

Echipa Microsoft Translator a anunțat astăzi trei chestii cool:

• disponibilitatea unui nou widget customizabil pe care orice webmaster îl poate pune în paginile sale, widget ce permite traducerea instantanee a paginii în/din multiple limbi (inclusiv româna!). Chestia cool la acest widget este faptul că permite o traducere colaborativă, adică webmaster-ul poate altera anumiți termeni pentru a permite o traducere mai naturală a paginii (versus doar cele automate). Widget-ul este gratuit atât pentru site-uri noncomerciale cât și pentru site-uri comerciale.
• un set de API-uri de traducere în SOAP, HTTP și AJAX cu facilități gen detecția limbii, traducere singulară sau în batch, traducere colaborativă și text to speech. De asemenea avem disponibil și un control Microsoft Translator Silverlight ca parte a Silverlight toolkit.
• un update la serviciul Bing Translator care adaugă funcționalitatea „Translate-and-Speak” pentru engleză, germană, spaniolă, franceză, italiană, portugheză, rusă. Aceste limbi până acum.

Disponibilitatea widget-ului este deocamdată doar pe bază de invitație. Înscrieți-vă aici pentru a primi o invitație de evaluare.

Technorati tags: localizare, marketing, Internet Explorer, IE8

Review Lenovo ThinkPad Edge

Am primit joi cea mai nouă jucărie de la Lenovo, un ThinkPad Edge roșu cu procesor dual-core de la Intel. Un laptop ușor, de 1.6kg, cu ecran HD LED de 13.3 inch, destinat „antreprenorilor cu idei mărețe și bugete IT reduse” (între noi fie vorba marketing-ul de la Lenovo mai are puțin de lucru la poziționare). Eu aș spune că este un laptop de business potrivit celor ce călătoresc mult cu avionul sau trenul (datorită duratei bune de viață a bateriei) și care nu au nevoi ridicate de procesare grafică (gen jocuri), datorită plăcii video mai slabe.

Procesorul Core 2 Duo SU7300 la 1.3 Ghz se comportă excelent, lansarea aplicațiilor și a utilitarelor se face rapid, fără întârzieri. Cei 4GB de RAM ajută și ei la viteza excelentă, dar cel care face magia aici este Windows 7 Professional pe 64 de biți, care vine preinstalat pe calculator. Este o ediție customizată de Lenovo, care vine cu multe utilitare, dintre care cel mai mișto mi s-a părut utilitarul de diagnosticare hardware și software. Are și Windows 7 utilitarele lui de diagnosticare, dar totuși ceva de la mama lui face diferența, mai ales când a fost să instaleze niște drivere mai performante pentru anumite componente. Mi-a plăcut de asemenea modul în care a fost customizat taskbar-ul – intensitatea rețelei wireless este mult mai bine evidențiată, de asemenea și durata de viață a bateriei (care îmi făcea inima să crească atunci când vedeam că scrie 4h în timp ce mă uitam la filme).

Din punct de vedere hardware, jucăria mai vine dotată cu porturi VGA, HDMI, Ethernet (câte unul din fiecare), jack-uri de cască și microfon, 3 porturi USB și un card reader 5-in-1. Nu are însă unitate de CD/DVD. Sincer, înțeleg faptul că această unitate crește greutatea, reduce spațiul bla bla dar totuși încă CD-urile și DVD-urile sunt folosite pe o scară mult prea largă pentru a putea renunța la ea. Și soluții sunt pentru a incorpora astfel de unități, vezi modele precum Toshiba R600 sau ASUS U2E (de care am și eu). Adevăratul motiv pentru care aceste unități nu mai sunt prezente este costul. Nu atât costul unității, cât costul service-ului unității. La modelele Toshiba R500 pe care le aveam în firmă unitățile de CD/DVD și hard-discurile aveau probleme mari. Dacă la hard-discuri s-a rezolvat ceva, la unitățile CD/DVD problemele au rămas. Probabil s-au rezolvat la modelul R600, dar vedeți prețul relativ prohibitiv. Revenind la Lenovo ThinkPad Edge. Hard-discul de 460GB (așa îmi indica mie) era suficient pentru a stoca și unul-două filme, câteva albume de muzică (la birou mă descurc cu un HDD de 150GB) și documente. Fix de ce ai nevoie când o arzi în deplasări, călătorii și pe la clienți. A, și v-am spus că nu are decât 1.6kg? Deci poate fi ușor transportat și de o domnișoară de afaceri. Și are carcasă de diverse culori – eu am avut o carcasă de un roșu aprins, cu sigla ThinkPad. Ce era chiar drăguț era că punctul de pe i era aprins când laptopul era pornit și pâlpâia când era în standby. Un mic detaliu care îl face mai deosebit. Punctul său forte însă este tastatura. Pe departe cea mai bună tastatură de laptop pe care am folosit-o. Butoanele sunt distanțate unul de celălalt (ca și la MacBook Air sau Sony Vaio), deci nu riști să încaleci tastele când apeși. Însă sunt și ușor de apăsat, au o culisare rapidă, și poți tasta foarte rapid cu puțin efort. M-am jucat trei ore, am scris pe Twitter, Facebook, mail, dintr-o cafenea din Dorobanți (i-am făcut testul „de fiță” adică :)) și la sfârșit nu simțeam oboseală în mâini, așa cum o simt de la tastatura laptop-ului meu (tot un Lenovo ThinkPad, dar T61p). Noua abordare mi-a plăcut mult de tot, se vede că cei de la Lenovo au făcut cercetări și pe această linie cu un rezultat pozitiv.

Din punct de vedere software, modelul vine preinstalat cu Windows 7 Professional pe 64 de biți, cu Office 2007 ediția trial de 60 de zile (Office Ready), cu Windows Live Essentials, un trial de Norton Internet Security, Adobe Acrobat Reader, Adobe Flash Player, Microsoft Auto Collage, și cu aplicațiile de la Lenovo. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost customizat Windows 7 de către Lenovo, cu un toolbar ușor modificat pentru a permite accesarea funcțiilor Lenovo, cu focus pe durata de viață a bateriei și intensitatea rețelei wireless. Mi-a plăcut cum se văd filmele pe ecranul HD LED de 13.3 inch, și faptul că bateria rezistă. Îl poți lua pe avion într-un zbor lung-curier și chiar să faci treabă pe el, sau să te uiți la filme.

Prețul? În State costă începând de la 800$ (există un discount), dar nu știu cât va costa în România. Din ce am înțeles abia a fost adus în rețeaua locală de distribuție, deci îl veți vedea în curând și pe la resellerii Lenovo.

Concluzia: un laptop bun la un preț destul de bun – sunt și prețuri mai bune, chiar și în State, la alte modele similare de la alți producători. O tastatură excelentă, un ecran HD foarte bun, și un calculator rapid. Pe latura negativă, nu este neapărat un laptop frumos. Carcasa roșie ajută mult la design, dar se vede că au lucrat oamenii pe cost în special, și cu materiale mai ieftine. Dar dacă stai să te gândești cum e poziționat, abordarea are totuși sens. Calculatorul chiar merită – în cafeneaua din Dorobanți de exemplu a fost remarcat, oamenii s-au uitat la el, dar nimeni nu m-a întrebat de el (așa cum a fost la laptop-ul Maguay). Nu este genul de laptop cu care vrei să te faci remarcat, este genul de laptop cu care îți faci treaba.

Închei cu percepția pe care mulți o au despre Lenovo – este o firmă chinezească. Da, așa este, dar uitați-vă pe spatele laptop-urilor de la celelalte brand-uri, toate sunt făcute din China. Să nu uităm că Lenovo a preluat divizia de PC-uri a IBM, și a generat noi modele, noi abordări, și a inovat mult. Atenție, inovație din partea unei firme chineze. Deci să lăsăm percepțiile deoparte – de exemplu laptop-ul meu Lenovo ThinkPad T61p îl am de doi ani și nu a avut nicio problemă – și îl folosesc foarte intens. Nu la fel pot spune despre celelalte laptop-uri pe care le-am avut.

Technorati tags: marketing, Windows 7, review

De ce si cum ne adancim in criza – part II

Dădeam aici câteva exemple despre modul în care ne adâncim singuri în această criză. Prin simplul fapt că nu înțelegem un nou context economic, că nu inovăm, nu comunicăm și încercăm să folosim aceleași practici ca în epoca pre-criză. Să vedem:

România. La parterul blocului meu un antreprenor a deschis două prăvălii (de fapt a vrut să deschidă trei, dar pizzeria/fast food-ul este încă neterminat): o vinărie și o cofetărie. Meniu variat, abordare inteligentă. Astăzi seară vin niște prieteni la mine. Drept urmare în loc să iau ceva din benzinărie, cum fac de obicei (ah, benzinăria, locul intim al atâtor cadouri), m-am decis să iau un vin mai special. Ajung acasă pe la 19.45. Vinăria deschisă până la 20.00. Însă surpriză, totul era închis. Angajații au terminat lucrul pe la 19.00 probabil. Ce dacă nu vând ceva, dă-l în p… de patron, să ne dea salariile. Ce nu înțeleg ei este că în aceste vremuri the power of choice este extrem de puternic. Și uite așa aveam de ales între a mă urca în mașină, a merge la Metro, la Carrefour, la benzinărie sau a merge pe jos la un mic supermarket din apropiere, Samir. Am ales ultima variantă, și voi explica de ce. Samir este un minimarket al unui arab. Inițial era deschis până pe la vreo 6pm, apoi programul s-a prelungit până la 8pm, iar acum Samir este deschis până la 10pm. De ce am ales Samir? Pentru că îmi place cum Samir evoluează. În fiecare seară patronul este la supermarket pentru a se asigura că vânzătorii muncesc, că lumea este mulțumită, și ia feedback. Aduce marfa pe care lumea o dorește sau o sugerează, și a prelungit programul când a văzut că în aceste blocuri locuiesc corporatiști care ajung uneori noaptea acasă și nu au chef să dea ture până la Carrefour sau Metro (fix 15 minute cu mașina). A monetizat o oportunitate. Lucru pe care românul nostru mândru apropitar de trei prăvălii cu logo-uri puternic luminate nu l-a înțeles. Și uite așa românul se va plânge că criza i-a ucis afacerea. Și totuși, pe criză, unii prosperă…

Franța. Cetățeanul de aici îmi povestea că era la hotel, și îi era sete. Și s-a dus el noaptea prin împrejurimile hotelului să caute ceva răcoritoare. Totul închis, mai puțin un fast-food deținut de arabi. Care i-a vândut o apă plată la 2L care costa fix jumătate din prețul unei ape plate de 0.5L la hotel. În rest, totul închis. Mi-a spus că fast-food-ul era plin. De curând s-a dat o lege în Franța care permite firmelor sau magazinelor să deschidă și duminica. Proteste, plânsete, un site dedicat inițiativei de a bloca această lege. Citeam într-un ziar franțuzesc de două cucoane vânzătoare care nu au vrut să vină „voluntar” duminica la supermarket să vândă (managementul pornise un program de voluntariat). Drept urmare, din ceva motiv obscur, au fost puse pe liber. Și pentru prima oară, nimeni nu a făcut nimic – nu tu grevă, nu tu proteste, nu tu nimic. Și cele două cucoane erau complet oripilate. Viva la vida loca, welcome to the new economy. Surpriză, este de lucru. Și totuși, pe criză, unii prosperă…

Nu pot fi de acord cu direcția acestui articol scris de Antonia Tucheac. Sunt de acord că mulți oameni sunt în situații dificile. Însă ce ne diferențează de alte popoare este atitudinea. Atitudinea de victime pe care o luăm prea des, ca scuză pentru a nu face nimic. Am o prietenă care a fost în Cambodgia o vreme. O țară mult mai săracă și mai năpăstuită decât România. Îmi spunea că o șocase optimismul și atitudinea acelor oameni. Atitudinea de „hai să facem” și de „noi ne construim viitorul”. În România atitudinea este „pe noi tăți ne-au f… de-a lungul istoriei, și așa ne va fi și de acum încolo”. Vezi când la inundațiile ce-au fost (și ce vor veni, că nu s-a făcut NIMIC pentru a le evita) oamenii așteptau ca autoritățile să le facă case, să le dea bani, dar unul n-ar fi muncit. Au fost și sate în care s-a muncit, dar în majoritatea atitudinea a fost de Dolce far' niente. Este destul să ne uităm la șanțurile de drenaj. Șanțurile care ar trebui să fie curate, și eliberate de mizerii. Dacă fiecare țăran ar curăța șanțul în fața casei lui, șansa unor inundații s-ar reduce. Dar nu, toți așteaptă statul.

Similar și în exemplele date de Antonia. Taximetristului căruia îi ghiorăiau mațele (nu de foame, ci probabil de la porcăriile grase mâncate cu o seară înainte) ar putea să nu facă taximetrie, ci să meargă să muncească pământul la țară. Sau să sape șanțuri, sau puțuri. Sau să facă curat prin case. Sau să fie un meșteșugar bun, un tâmplar bun, un instalator bun. Că e penurie de așa ceva. Florăresele ce stăteau să vândă lalele în piață ar putea să facă altceva, să fie femei de servici, bucătărese, să coasă, etc. Să facă altceva – the power of choice funcționează bidirecțional – îți și poți alege ceea ce faci. Sunt oameni de care îmi este milă. Cea care m-a ajutat cu curățenia este grav bolnavă, dar am încercat să o ajut cu tot ce pot – bani, haine, transport când a fost nevoie. Îmi este milă de ea fiindcă cu fiecare clipă care trece puterea alegerii se reduce din ce în ce mai mult. Dar nu stă să se plângă, este o luptătoare. Continuă să muncească, să își poată întreține fiicele. Continuă tratamentul, și nu se plânge.

Noi românii am învățat să ne plângem prea ușor, să lăsăm umerii jos, să plecăm capul, să ne dăm bătuți. Nu suntem singurii – îi avem alături pe greci, pe francezi, pe italieni, în curând pe nemți, olandezi, belgieni. Problema este că din spate vin cei cu globalizarea – africani, arabi, asiatici, toți entuziaști cu chef de lucru. Și îmi pare rău – prefer să cumpăr de la unul din ei dacă știe să-mi ofere ce am nevoie, când am nevoie, la prețul la care am nevoie. Pentru că are o atitudine diferită.

Pitzipongeala de sala

Generația anilor 90, din care fac parte, a avut la rândul ei pițiponcii și pițipoancele ei. Pe atunci cluburile „de fițe” din București erau Vox Maris, Black & White și altele pe care le-am uitat, iar ca bar de fițe era Ficus, tot în Dorobanți (ce, credeați că Dorobanțiul e o găseală a anilor 2000?).

Acea generație între timp s-a „maturizat”, a puiat odrasle, odrasle care trăiesc la maxim anii 2000. Telefoane mobile, șoferi, Monet ca școală, Internet, jocuri și… surpriză surpriză, sală! Da, se pare că noua modă de pițipongeală este să-ți trimiți odrasla la sală, să învețe să danseze, să înoate, să facă gimnastică. Totul sună foarte bine pe hârtie. Dar să vedem elemente ale implementării.

Domnul șofer aduce trei odrasle cu mașina la Pescariu Sports&Spa. Fața sa trădează entuziamul misiunii. Odraslele, cu vârste între 9 și 13 ani, se pregătesc de piscină. Și discută în vestiarul băieților. Despre telefoane mobile, jocuri, petreceri („vă invit la mine după asta să ne distrăm”), bani, fete la școală. Fața șoferului nu se schimbă. Probabil un pensionar care a avut șansa să câștige ceva bani în plus. Bunic nu se pune că probabil dădea de pereți cu odraslele la ce scoteau din ele. Peste două ore, odraselele din nou în vestiar, șoferul îi „usca” la păr, urmând a-i duce la casele lor sau cine știe, la ceva relaxare suplimentară. Școala este greu, se știe.

Mamele, foste pițipoance de Vox Maris și Ficus le comentează pe noile pițipoance de Fratelli și The Eatery. De pe bancă, nici una nu are niciun chef să facă ceva până nu vine Antrenorul. În afară de a se clasifica între generații drept „curve” sau „babe”, se întreabă „oare vine Răzvan?”. Oricum, până vine Răzvan este mult de bârfit, și puțin de lucrat la sală. Se știe că exercițiile de vorbire ajută la diminuarea aripioarelor și a celulitei.

Tații sunt businessmeni de valoare ai patriei. Lucrează la aparate și vorbesc câte 10-15 minute la telefon de afaceri, oferte, prețuri, discount-uri, importuri, transferuri bancare, combinații. Normal că se monetizează foarte puțin din ce se vorbește, dar e cool să o faci la sală. Cu iPod-ul la braț și telefonul în mână, mușchii cresc agresiv.

Nu mai știu când naiba să merg la sală din cauza acestor personaje. Am încercat dimineața, prânz, seară. La fiecare oră dai de personaje din categoriile de mai sus. Singurele ore la care se pare că aceste personaje nu apar sunt sâmbăta și duminica, în jurul prânzului și la 9 seara.

De ce si cum ne adancim in criza

Prin lipsă de imaginație, lipsă de viziune. Lipsă de inovație, lipsă de interes, iresponsabilitate. Jocul continuă. Lumea tot nu a înțeles nimic din criză, nu a înțeles ce a provocat-o, și continuă să o întrețină. Văd mici creșteri/reveniri cauzate de măsuri inspirate și revin la aceleași practici care au trimis economiile în cap, și (surpriză) le vor pune din nou în cap. Să pornim cu câteva exemple.

Air France

Faza 1: un cetățean trebuia să plece la Paris pe data de 26 Februarie, seara. Cetățeanul primește mail cu detaliile zborului, și cu link-ul unde să facă click pentru a-și alege scaunul.

Peste câteva minute vine un nou mail care îi precizează că zborul a fost anulat. Cu un link pentru mai multe detalii:

Care link duce către un dead end: sistemul de rezervări este picat.

Individul sună la Air France România, care precizează că zborul este anulat datorită grevei controlorilor de trafic aerian. Air France România propune o nouă dată de zbor, cetățeanul este nemulțumit și cere remunerarea biletului. Este îndrumat spre un nou interior (la Nuți probabil) unde este întrebat de ce a cumpărat biletul de pe www.airfrance.us. Well, de-aia. Ei bine, de-aia cetățeanul este îndrumat să sune în US. Până să sune în US, cineva îi reprogramează zborul pentru a doua zi dimineață. Fie și-așa, cetățeanul alege să zboare. Doar că cu câteva ore înainte primește o veste și mai bună: și noul zbor a fost anulat, și a fost reprogramat pe următorul zbor. De data aceasta, greva piloților. Ok, hai fie. Avionul pe jumătate gol. Asta după două zboruri anulate, da? Plin de clienți la Air France.

Faza 2: Paris. Aeroportul Charles de Gaulle. Același cetățean află că zborul de întoarcere este anulat. Datorită condițiilor meteo. Zborul de Sofia a plecat bine merci în fața sa, deci care este explicația? Operatorul Air France ridică tipic franțuzește din umeri. Și începe să împartă hoteluri. Începe cu cele ieftine, care se termină. Apoi reprogramează pe restul. Cetățeanul așteaptă hotel. Care nu mai vine. Operatorul vine cu o propunere inteligentă: pasagerii să plece pe unde știu ei, că vor fi despăgubiți. Când? Nu se știe. Ce sumă? Nu se știe. Când? Nu se știe. Mumu, pasagerii aleg să stea, și cer cu conducerea. Și rapid. Că unii vorbesc franțuzita destul de bine. În acel moment încep să apară hotelurile scumpe. Ah, deci se poate. Cetățeanul nostru este mințit că există transport afară. Mumu, nu există. Își rezolvă singur transportul, și spre, și dinspre aeroport. Ajunge la hotel. Mumu păpică, hotelul îi dă o foaie cum că Air France a dat țeapă. Perfect! Deci cetățeanul poate să facă plângere aici. La aeroport oricum nimeni nu știe cum se pot rambursa banii pe taxi. Nicio problemă, vor ști autoritățile. Cetățeanul așteaptă un răspuns de la Air France. Care vine pe mail:

Dacă nu puteți vedea ce scrie, se cere numărul corect al tichetului. Să cauți în baza de date Air France se pare că este destul de dificil.

N-am dat aici nume pentru că nu este important. Cetățeanul de mai sus își va rezolva problema direct cu autoritățile franceze. Importantă a fost atitudinea, tuturor li s-a rupt. De faptul că pierd clienți, de faptul că firma se duce dracului (detalii aici), toți cred că statul îi protejează. Mumu, nu este așa. Statul francez nu va mai avea bani și îi va da afară pe capete. Indiferent de greve.

Oradea

Prietena mea Coziana dorește să-și deschidă cabinet dentar. Pentru că se pricepe, știe meserie. Cumpără apartament, și merge pe la vecini să ia aprobarea de la fiecare (tipic pentru România: vrei să faci o firmă în apartament, trebuie să ai aprobare de la TOȚI vecinii; statul TREBUIE să te umilească). Ei bine, un boșorog comunist jegos cu chipiu (da, se pare că are și chipiu), nu vrea să semneze. Fără niciun motiv. În afară de faptul că așa vrea el. Ce nu înțelege behemotul de Bihor? Că dacă are clienți, Coziana va plăti impozite mai mari la stat. Impozite din care statul îi va plăti pensia. Și uite așa, probabilitatea ca pensia să i se reducă scade. Prin faptul că nu semnează, tataie se condamnă singur. Dar el nu înțelege asta. Dar va înțelege sperăm, că voi vorbi eu cu el în curând.

București

Piața imobiliară este aproape moartă, în afară de programul Prima Casă. Nicio problemă, toți visează să crească prețurile. Și ai naibii clienți, nu cumpără. Dar de ce, ticăloșii, de ce? Păi este simplu: București apartament de 2 cam, 84mp, Barbu Văcărescu, 160.000 EUR. Malta, apartament de 170mp, 5 camere, zonă rezidențială, 159.000 EUR:

Ghici ghicitoarea mea câți vor cumpăra un rahat de apartament la prețul ăla? Care nu va fi dat în jos.

Sunt doar câteva exemple. Oamenii nu înțeleg că nu se mai poate face business/combinații ca în vremurile trecute. Că inovația, abordarea focusată pe client (dincolo de teorie, chiar aplicată) transparența, onestitatea sunt cheia succesului. În epoca 2.0 orice porcărie pe care o faci se aude. Se aude fenomenal de repede, și este indexată prin motoarele de căutare. Există noi paradigme de business și sociale, care au schimbat complet spectrul economic. Abordările învechite nu duc decât la aceleași rezultate tragice, care au fost observate. Dar mai trebuie să intrăm din nou într-un picaj agresiv pentru a înțelege acest lucru.

Ni ma, s-au mutat rumanii ma

Precum știți, stăm în casă nouă, în City Gate, turnul de sud. De curând avem vecini noi, în turnul de nord, ce tocmai a devenit operațional. Nu știu cine le-a făcut design-ul, dar se pare că au uitat să le pună jaluzele, sau ceva discret. Oricum, cei care s-au mutat sunt români adevărați, și au improvizat din ciclul „merge și așa”. Ce vedeți în căzuțele subliniate cu roșu sunt coli A4 lipite pe geam să nu intre soarele. Romanian interior design at it’s highest value. Click pt a mări.

Valentina Ion, Information Worker Business Group Lead la Microsoft Romania

Colega mea Vali este noua IW BG Lead, și îi raportează direct lui Dan, Marketing Manager. Ea se va ocupa de business-ul de Microsoft Office, serverele Office și serviciile Office (incluzând noul Business Productivity Online Suite), va lansa Office 2010. O cunosc pe Vali de aproape trei ani – ea a ocupat rolul de Business Planning Manager, tot în echipa de marketing – și este una dintre cele mai inteligente persoane pe care le cunosc, și față de care am maximă admirație. Și last but not least, este o super-colegă și prietenă. Bine ai venit Vali în comunitatea de Business Group Leads! A, Vali este și pe Twitter, aici (deși nu a mai updatat de ceva vreme). Și la mijloc în poză.

Cum sustine Boc proiectul Idiocracy

Întâiul ministru-primar al neamului, Traian Boc, a zis că nu mai dă alocații pentru copii celor care au venituri mari. Adică dacă ești destul de prost să muncești, să câștigi bine și să plătești impozite mari la stat, întreținând pensionari și cohorte de funcționari publici inutili, nu meriți alocație pentru copii. Din ciclul cugetări milenare extrase din intestinul gros via intestinul subțire sub formă de gaz.

Deci, domnule prim ministru Traian. Recomand să vizionați filmul Idiocracy. Este un scenariu apocaliptic ce se va întâmpla oricum peste câteva sute sau mii de ani când datorită reproducerii cretinilor planeta va fi plină de retarzi. Dvs încercați să reduceți acest forecast la câțiva zeci de ani, când viitoarele generații de cretini vor umple România (de parcă deja nu ar fi plină, inclusiv la nivel de administrație a statului).

Pentru că sincer, cei care chiar muncesc din greu și plătesc impozite acestui stat, nu vor mai avea nici cel mai mic chef să se reproducă într-un stat care-și bate joc de ei. Așa că dați alocații celor care produc copii pe bandă rulantă, finanțându-le escapadele alcoolice la crâșma satului.

Technorati tags: blogging

Windows Activation Technologies Update – o noua unealta de validare

Tocmai am anunțat aici pe Digital Press Center un nou update pentru Windows Activation Technologies (fostul Windows Genuine Advantage), update care detectează și anihilează peste 70 de hack-uri de activare folosite în piratarea Windows 7. Acest update mai detectează dacă versiunea Windows 7 este autentică – în cazul în care nu este, utilizatorul va fi notificat asupra faptului, și va putea opta pentru a obține mai multe informații sau pentru a cumpăra o versiune autentică de Windows. Imaginea de fundal se va transforma într-un ecran negru iar alertele vor continua sub forma unor remindere și a unui watermark persistent pe desktop. De asemenea, update-ul detectează și integritatea fișierelor de bază ale sistemului de operare Windows, și le repară dacă descoperă neconcordanțe pentru a proteja utilizatorii împotriva softurilor malițioase (de ex rootkit-uri prezente în diverse versiuni de Windows de pe torenți).

Acest update funcționează transparent pentru utilizator, și la fiecare 90 de zile verifică după noi hack-uri sau vulnerabilități de activare, protejând utilizatorii de Windows împotriva unor posibile probleme.

Update-ul este opțional și este valabil pentru toate edițiile Windows 7. Acesta va fi disponibil pe www.microsoft.com/genuine începând cu 16 februarie și pe Microsoft Download Center începând cu 17 februarie. Tot în februarie, update-ul va fi trimis și prin Windows Update.

Mai multe detalii și aici, de la Joe Williams, cel care coordonează eforturile Windows Genuine.

De ce acest update? Spuneam aici de riscurile de a descărca Windows 7 de pe torrents, sau de a descărca hack-uri de activare Windows 7 de pe diverse site-uri dubioase. Există troieni „înfipți” în acele versiuni modificate, sau rootkit-uri periculoase, scrise cu intenția de a obține date personale. Un studiu al Media Surveillance arată că din peste 500 de copii de Windows 7 piratate descărcate, 32% conțineau software malițios – rootkit-uri, exploit-uri, troieni etc. De ce ar face cineva așa ceva?

Un scenariu simplu: Gigel își trage de pe torrents un Windows 7, cheamă un prieten să i-l ardă pe un DVD și să i-l instaleze pe calculator. Sau o face singur. Pe calculator își instalează de asemenea diverse aplicații, eventual Excel. Și face băiatul un tabel Excel sau un document Word cu contul sau conturile bancare ale lui sau ale părinților. Sau numere de la credit card-uri. Cu tot cu PIN-uri. Sau documente personale, cu date personale (știți voi, „subsemnatul … cu CI Seria … Numărul… CNP…” ). Acum închipuiți-vă un troian care face push la toate documentele Word și Excel generate pe calculator. Sau care și mai simplu, lasă un backdoor, niște port-uri deschise prin firewall. Sau alte măgării. Și se trezește Gigel cu conturile pe zero, sau cu un credit de 50.000 de EUR de care habar nu are. Pățăști.

Vrem să reducem aceste atacuri de social engineering mascate sub forma unor descărcări inocente menite a oferi un software bun la tot poporul. O licență de Windows 7 nu este atât de scumpă pentru a risca astfel de atacuri cibernetice sau chiar probleme legale.

Sunt calculatoare la prețuri foarte bune cu Windows 7, în cazul în care doriți un calculator nou, sau pachete de upgrade dacă doriți un upgrade de la Windows XP sau Windows Vista (felicitări Sigmanet pentru statutul de Microsoft Platinum E&D Partner).

Technorati tags: Windows 7

Vanzatorii lui Peste

În vânzări nu există locul 2. În timp ce în sport cei de pe locurile 2 și 3 sunt premiați, în vânzări locul 2 ia jet. Nu poți participa la o licitație, și să ieși fericit din ea că ai fost pe locul doi din punct de vedere al ofertei. Această comparație am auzit-o prima oară de la Călin, și am ținut-o minte pentru că atâția tarzi am întâlnit care se consolau cu locul doi, încât aș putea să deschid un fan club.

Ei bine, tot așa, nu te poți lăuda ce mușchi ai dacă nu dovedești nimic. Nu te poți lăuda că ai produse bune dacă nimeni nu ți le cumpără. Totuși există se pare retarzi care se laudă că au avut potențiali clienți. Se dă produsul: casă în centrul Bucureștiului, pe care se cere 7 milioane EUR. Nu am să spun că e idiot ăla care cere, că de obicei prostul e ăla care cumpără. Revenind, în ecuație intră agenția imobiliară. Care logic că la prețul acesta stă cu casa în mână, ca să mă exprim frumos. Dar care nu rezistă să nu declare o tâmpenie absolută, citez din sursa Realitatea.NET: „în cei doi ani de când e scos la vânzare am avut peste 20 de potenţiali clienţi”.

Și ce au făcut cei 20 de potențiali clienți? Au plecat, logic. Și voi vă lăudați când pierdeți clienți, nu? Great people, great values…

Windows 7 Release Candidate expira

Windows 7 Release Candidate expiră pe 1 Iunie 2010, dar începând cu 1 Martie 2010, calculatoarele cu Windows 7 RC se vor închide la fiecare două ore. Notificările către utilizatori vor începe să curgă de pe 15 Februarie 2010.

Recomandarea noastră către utilizatori este să migreze către Windows 7 versiunea finală pentru a nu pierde datele de pe calculator. Migrarea necesită reinstalare completă, deoarece vorbim de versiuni diferite. Mai multe detalii aici și aici.

Technorati tags: marketing, Windows 7

Stirile NASA vazute in Romania

Se dă lansarea navetei Endeavour. NASA dă detaliile oficiale:

La scurt timp, un site de știri din România, dau și ei știrea.

Nu contează numele site-ului, pentru simplul motiv că astfel de chestii se întâmplă la toate site-urile de știri, online sau print. Asta este calitatea jurnalistului din România: nici la tradus nu e bun.

Iarna pe ulita, vers 2010

Se dă o ninsoare de Februarie, ceva mai „agresivă” decât celelalte ninsori. Dar nimic special, nimic sinistru. E iarnă, deci ninge, da? Ei bine, atât pentru edili cât și pentru votanții acestora acest lucru continuă să surprindă.

Sunt câteva reguli de bun simț pe care nici unii nici ceilalți nu le respectă. Edilii trebuie să aibă grijă ca străzile să fie curățite de zăpadă. Acest lucru presupune pluguri, și presupune adunarea zăpezii aruncate. Da, așa se face prin țări cu tradiție, plugul merge în tandem cu o basculantă, și zăpada este aruncată în basculantă. Un simplu exemplu. Dar hai să zicem că deocamdată „merge-așa” și cu plugul. Plugul pentru a curăța trebuie să aibă lama coborâtă. Dacă lama este ridicată plugul nu curăță. Se pare că edilii, cei de la firmele de curățenie sau șoferii sau toți nu știu sau nu vor să știe acest lucru. În al doilea rând, pe șosea trebuie să existe plug. Pe toate șoselele trebuie să existe pluguri, nu doar în centru. Și, surpriză – surpriză, nu ne-ar deranja niște pluguri și pe străduțele din sectoarele Bucureștiului – se aude domnule Chiliman, primar al capitalei capitalei, cum vă lăudați? Nu, că a trecut campania, deci nu se aude nimic.

Și acum să trecem către cetățenii întâiei urbi a patriei. Mai întâi pietonii. Cum spuneam, spre surprinderea voastră, ninge. Nu v-ați făcut provizii prin casă că ce naiba, ăștia de la TV mint tot timpul, și oricum o da D-zo de nu va ninge. Ei bine, D-zo nu v-a ascultat, și ninge destul de tare. Și tare vreți să un PET de bere sau să luați o fripturică, sau să vă cheltuiți juma de salar cumpărând rahaturi la supermarket. Așa că ieșiți din casă. Trebuie să aveți geacă de iarnă, pantaloni groși, șosete, și bocanci ce nu alunecă pe zăpadă. Nu aveți, stați naibii în casă. Altfel, să nu vă mire dacă alunecați și vă rupeți diverse, și să nu declarați tâmpenii la televizor că mă ridic de pe scaun, îmi iau geaca groasă, pantalonii groși și Caterpillar-ii în picioare și vin să vă alerg prin curtea spitalului. A, nu aveți bani pentru ele? Există soluții: trei pulovere, o geacă, doi pantaloni, două șosete, pantofii și încă o pereche de șosete peste. Voila!

Să încheiem cu șoferii. Checklist-ul e simplu: bateria merge? Este lopată în mașină? Este nisip în mașină? Benzină? Cauciucuri de iarnă? Nu? Stai acasă, ia tramvaiul, mergi pe jos, dar nu ieși cu mașina! Astăzi am asistat la clipe de cumplită cretinie pe șosele. Întreg haosul și blocajele sunt cauzate exclusiv de cretini. Astăzi relativ puține mașini au ieșit în stradă, dar din alea care au ieșit majoritatea au fost conduse de cretinii cretinilor. Cretin #1: VW Passat 197x, face stânga (șoferul) și merge înainte (mașina) înfigându-se (din fericire) într-un morman de zăpadă – fail cauciucuri de vară. Cretin #2: Audi A6, se înfige într-un dâmb de zăpadă lângă Mall Băneasa. Blochează străduța de ieșire din parcarea subterană. În spate, se face coloana. Cretin #3, #4, #5: vin din spate, depășesc coloana, și se opresc la Audi. Restul se coboară, începe show-ul. O parte îl ajută pe Cretin #2, care l-a prins pe Dumnezeu de un picior că era un 4x4 în fața lui care l-a scos cu cablul de remorcare. Cretin #3, #4, #5 se întreabă dacă vor lua bătaie de la mulțimea furioasă, dar decid inteligent să aplaneze conflictul dând cu spatele. Desigur vă întrebați ce făceam eu: stăteam liniștit în mașină ascultând Supperclub Lounge. Aveam și benzină, și lopată, și cauciucuri de iarnă. Doar nisip nu aveam.

Pe scurt, iarna este o surpriză enormă pentru România, o surpriză care nu s-a terminat. Și șoselele tot necurățate sunt, zăpada tot netransportată, cretinii ce ies în stradă mor de frig, cretinii cu cauciucuri de vară se înfig în tot ce văd. Viața continuă în cea mai interesantă țară din Europa.

Factorul Anya

Aseară am aflat și eu de gestul Anyei, fostă componentă a trupei Hi-Q. Care mai precis a devenit fostă în emisiunea de tip tabloid ieftin a lui Măruță. Printr-o mișcare balcanică de toată cacaoa. Respectiv toată lumea (inclusiv restul trupei) a aflat de plecarea tinerei blonde fix din emisiune.

Mulți vor spune că săraca nu a mai rezistat. Pățăști. Poate că nu l-a mai suportat pe Mihai, cum spunea în comunicatul de presă. Poate că au fost discuții din care nu a mai existat cale de întoarcere. Dar cum pana mea să faci așa ceva, fără să vorbești cu nimeni din echipă, să dai jet, și mai urât, să o faci printr-o emisiune de tip tabloid? Cât de stupidă poți fi? Că nu cred că se pune problema de mizerabilă – n-ai cum să fii mizerabil și să păcălești o întreagă echipă timp de un an și ceva. Dar stupid, da. Cineva i-a dat un sfat că acum ar fi momentul, și ea n-a stat să judece ci a dat cu toporul. O mișcare stupidă la un moment stupid, prinzându-l pe Mihai în vacanță și lăsându-l pe Florin să ia toată presiunea șutului în fund. Și ca să vă dați seama cât de stupidă este, ea a declarat că cu Mihai avea probleme, nu cu Florin. Dar tot lui Florin i-a tras-o.

Fata are voce și este frumoasă. Are deci ingredientele pentru a fi vedetă. Lucru pe care l-au observat și Florin și Mihai în momentul în care au invitat-o în trupă. Să zicem că fetei i s-a urcat puțin succesul la cap, are un single nou, și avea chef să vadă ceva mai mulți paray la buzunar. Și cineva i-a spus că dacă e să plece, trebuie să o facă cu show, ca să îi vadă lumea valoarea. Ce a ignorat stupidul/stupida care i-a dat acest sfat a fost efectul de bumerang. Fata mai mult sau mai puțin a dat o țeapă. N-a anunțat pe nimeni că pleacă, ci a vrut să facă rău. Și a făcut rău trupei Hi-Q. Situație încordată sau nu, era membră a echipei, membră a trupei. Cu o seară înainte de plecare înregistrase voci cu Florin. Putea să îi spună atunci celui cu care cică se înțelegea bine faptul că vrea să plece. A tăcut din gură și a făcut această mârșăvie, această țeapă.

Iar cine trage o țeapă, o trage și pe a doua. Cum poți ca producător muzical să lucrezi liniștit cu Anya știind că poate să plece mâine anunțând acest lucru în emisiune la Măruță? Cum poți să contractezi un concert cu Anya știind că poate te bălăcărește în emisiune la Dan Diaconescu? Anya și-a afectat grav credibilitatea pe piața muzicală din România. Unde nu mai sunt banii care erau acum câțiva ani.

Am mai văzut un asemenea comportament și la trupa A.S.I.A. Dădeau țepe, nu veneau la înregistrări etc. Adi Ordean a desființat trupa – pățăști. A mai auzit cineva ceva de pipițele alea? Da, scandaluri amoroase, amantlâcuri cu fel de fel de dubioși. Asta vrea și Anya? Nu cred, că e căsătorită. Sau mă rog, și asta e discutabil, poate află băiatul ceva în emisiune la Dan Diaconescu…

Mă gândeam câte Anya am cunoscut eu în viața mea. Femei și bărbați de tip Anya, neserioși, fără angajament, care îți dădeau țeapa în momentul în care te așteptai prea puțin. Și ce s-a ales de ei. Sau de ce se miră că nu mai vorbesc cu ei/ cu ele. Well, pățăști. În epoca Web 2.0 nu poți să te defeci public și să speri apoi că vei fi luată de serios sau serioasă. Nu poți – iar Anya exact asta a făcut.

Technorati tags: bani, blogging

Review HTC HD2

Vorbeam aici despre un prim view la cel mai nou telefon HTC cu Windows Mobile 6.5, anume HTC HD2. Am avut ocazia să îl folosesc până astăzi, ca utilizator hardcore de mail, twitter și Facebook pe telefon. După o lună jumătate impresia mea despre el este că e un telefon bun dar care are loc de îmbunătățiri pe partea de software.

Dar să vedem mai în detaliu despre ce este vorba.

Dimensiuni. Dimensiunile sale sunt cam mari pentru un telefon (12 cm înălțime, aproape 7 cm lățime) dar este subțire (1cm grosime). Deși în review-ul inițial spuneam că este greu de folosit cu o singură mână, am reușit să mă obișnuiesc să dau mail-uri și sms-uri de pe el destul de rapid și cu mare ușurință. M-am obișnuit să stau și pe Twitter și pe Facebook și să dau update-uri de pe el, tot cu o mână. Deci deși dimensiunile la prima vedere păreau un minus, totuși nu s-au dovedit a fi un inconvenient.

Ecranul este capacitiv, cu o rezoluție mare (480 x 800 WVGA). Toți prietenii mei i-au zis „televizor”. Cred că aici se vede cel mai bine progresul HTC: ecranul iPhone-ului părea un mic copil pe lângă ecranul HD2-ului, nu numai ca dimensiuni (size DOES matter lads, sorry), dar și ca și culori și viteză de răspuns. Pe departe cel mai bun ecran de telefon pe care l-am văzut vreodată.

Bateria. La fel ca și la majoritatea telefoanelor cu Windows, durata de viață a bateriei pentru o utilizare intensă nu trece de o zi. Dacă folosești Pushmail (cu aprox 100 de mail-uri pe zi), Twitter și Facebook, într-o zi ai golit bateria telefonului.

Procesorul de 1Ghz este de asemenea unul care face toți banii. Nu au existat întârzieri în lansarea aplicațiilor, nu au existat blocaje datorită unor aplicații lansate. Au existat destule alte blocaje, dar vorbim imediat despre ele.

Camera este una de 5MP, cu flash cu dual led. Sincer camera merge mai bine să filmeze decât să facă fotografii. Flash-ul este foarte puternic și creează o supraexpunere a fotografiei, dar se descurcă excelent la filmat. Un exemplu de film făcut cu HTC HD2 aveți aici. Oricum există un update pentru cameră, care se pare că rezolvă multe dintre probleme. Update-urile le găsiți aici.

Interfața HTC Sense este foarte ușor de folosit. Funcțiile sunt intuitive, afișajul este spectaculos – de exemplu dacă afară ninge, va „ninge” pe toată interfața, umplându-ți telefonul de zăpadă virtuală. Dacă plouă, apar ștergătoare. Și tot așa.

Aplicațiile. HTC HD2 vine cu câteva aplicații instalate, inclusiv cu o busolă digitală. Nu mai avem Solitaire și Bubbles, dar avem jocul cu bila. Însă aplicația de Twitter și cea de Facebook sunt impracticabile. Cea de Twitter refuza constant să se conecteze la twitter.com. Așa că pentru Twitter am folosit Pocketwit, cea mai bună aplicație de Twitter pentru dispozitive mobile. Pentru Facebook am folosit chiar interfața web mobilă, este excelentă.

Bug-urile. Acest telefon vine cu trei bug-uri care TREBUIE rezolvate. Dintr-un motiv anume, o dată pe zi telefonul se bloca, și avea nevoie de reset cu scoaterea bateriei. Nu înțeleg de ce, sau dacă e din vina OS-ului sau a Sense-ului. Dar fix o dată pe zi telefonul se bloca. Al doilea bug era la partea de SMS-uri, și cu siguranță vine de la Sense, pentru că nu avea aplicația de SMS de la Windows Mobile. Pe scurt, când scriai un SMS mai lung, cuvintele începeau să se despartă aiurea, apăreau caractere ciudate, rânduri noi, etc. Întorceai telefonul și SMS-ul arăta normal. Îl puneai la loc, arăta iar dubios. Dar îl trimitea corect. Dacă îl trimitea la timp, acesta fiind al treilea bug nasol al telefonului. Dintr-un motiv anume, anumite mesaje erau trimise cu întârzieri și de o zi. El zicea că SMS-ul era trimis, dar totuși recipientul nu îl primea. Dacă vina este a Orange, îmi cer scuze de la HTC. Dar pe celelalte telefoane nu am avut această problemă.

Prețul. Telefonul este disponibil la Vodafone la 509 EUR fără conectare. Mult, puțin? Greu de spus. Este un telefon bun, care în afară de cele trei bug-uri de mai sus a funcționat excelent. Totuși dacă este să îl comparăm cu mult mai ieftinul HTC Touch 2, aș zice „go for it” fără ezitare pentru Touch 2. Dar dacă vrei să impresionezi mulțimea de iPhone-iști, HD2-ul este cheia. Domină tot, și este și util.

Technorati tags: review

How to be a great blogger

Cred că cea mai mare tâmpenie din partea mea ar fi să scriu „how to be a great blogger”. Pentru că nu sunt. Pentru că mai am mult până la a deveni „a great blogger”, sau măcar „a noticeable blogger”. Ar trebui să devin blogger profesionist în primul rând, să scriu trei-patru articole relevante pe zi, să am mii de vizitatori. N-am.

Dar se pare că unii sunt „great bloggers”, și dau și sfaturi. Sau mai precis sfat. Care este un truism. Putea la fel de bine să scrie „Write interesting facts”, sau „be different”, sau „write using grammar checker” și altele. Dragoș însă mi-a arătat calea de a deveni „a great blogger”.

Anume scriu acest truism. Apoi îl dau pe StumbleUpon. Ca apoi să îl dau și pe twitter. V-ați prins? Am fost prost până acum, recunosc. Eu aș fi scris pe twitter ceva de genul: „be a great blogger: chose to live an extraordinary life day in day out & describe it word by word”. Nu doar că mă încadram în 140 de caractere, dar lăsam și spațiu de RT la această grea cugetare. Dragoș a fost mult mai deștept: a folosit blogul, StubleUpon și Twitter-ul pentru o simplă linie.

Genial, nu?

Technorati tags: blogging

Vaca cu cabina

Vaca cu cabină este un specimen des întâlnit, în special la casierii sau la relații cu clienții. Este ciuta pământului, bovină prinsă pe nedrept într-un trup de femeie sau bărbat (da, și bărbații pot fi vaci – nu tauri, nu boi, ci vaci) și a cărei principală realizare a fost învățarea (parțială) limbii române. O întâlnești de obicei când ești într-o karmă negativă, și va reuși să scoată tot ce este mai negativ din tine. Orice încercare de comunicare eficientă cu dânsa va fi sortită eșecului tragic, prins fiind de gânduri care de care mai violente care presupun extragerea vacii din spatele tejghelei/benzii/mesei și trimiterea ei într-o vizită rapidă prin pereții/geamurile instituției. Pentru cititorii mai puțin atenți, asta include vacile de ambele sexe.

Eram la UPC, fost Astral. Dorind să îmi plătesc abonamentul (pe ultimele două luni – da, băteți-mă, cineva probabil nu și-a luat prima de Crăciun datorită mie, asta este). Ajung în fața stimabilei cvadrocopitate, și cu calmul și politețea lui Silviu Brucan declar cine sunt și ce vreau (așa cum a făcut-o și el în fața ambasadei URSS în Decembrie 1989). Bine că întreb dacă se poate plăti cu cardul. Mi se infirmă cu o privire triumfătoare – ei sunt de modă veche. Ok, patinez prin zăpadă până la primul bancomat, rostind în mintea mea câteva proverbe și zicători din popor legate de moda veche. Mă întorc, și declar din nou cine sunt și ce vreau. Reușesc să mișc cvadrocopitata și să o fac să tasteze informațiile proaspăt primite. Și o văd că stă. Și că există o problemă. De obicei la cvadrocopitate problema este foarte simplu de observat: fața se blochează, degetul arătător rămâne ușor suspendat deasupra mouse-ului, și râtul se deschide ușor, indicând că cvadrocopitata dorește a emite niște sunete – dar nu se aude nicio onomatopee. Cvadrocopitata îngheață câteva secunde în fața monitorului, și are nevoie de secunde bune pentru a procesa informația și pentru a retransmite interlocutorului ce scrie pe ecran. Din nou, ai nevoie de ceva experiență pentru a identifica o astfel de stare.

În cazul de față, scenariul s-a repetat întocmai. Nu am întrebat nimic, am avut răbdarea să aștept inițierea comunicării din partea cealaltă a tejghelei. Și se întoarce doamna către mine și începe următorul dialog:

• „Dar dumneavoastră nu mai aveți abonament la noi”
• „Să mo… ăăă, cum așa nu mai am abonament, că de la televizor vin la dumneavoastră”
• „Aveți semnal?”
• „Da, am semnal”
• „ăăă… și mai doriți contract cu noi?” – în acest moment a fost rândul meu să iau privire de bovină în fața ușii.
• „Da, cred că da”
• „De care?”
• „… de ăla de care aveam?”
• „A da…”
• pauză de 1 minut pentru procesarea informației, sau pentru răcirea creierului de cvadrocopitată
• se întoarce către colega „Fată, cum naiba scriu aici dacă domnul are două STB-uri pe abonament?”
• urmează dezbatere de 5 minute despre cum se introduc aceste informații în calculator. Este clar, fetele au nevoie de un FAQ din partea UPC

Primesc noul abonament, și prima factură. Întreb de restul facturilor. Cvadrocopitata ridică din umeri, nu e problema ei. Sincer, nici a mea, dânsa este clar că nu dorește banii mei. Nu are nevoie de bani la salariu.

Situația curentă: am abonament nou cu UPC. Pe un STB am semnal, pe celălalt nu. Abia aștept să vorbesc cu vacile cu cabină de la suport clienți.

Concluzia: sunt șocat de numărul enorm de vaci cu cabine. Bărbați și femei, puși în poziții de customer-facing, plătiți prost și foarte prost, care sunt varză. Nu știu mai nimic despre ce vând, n-au niciun chef de muncă, și orice discuție cu un client sau potențial client este un chin pentru ei. Speram că criza va filtra aceste creaturi, dar m-am înșelat. Speram că firmele se vor responsabiliza. Nu o fac, și au pierderi mari, sau căderi trimestriale mari. Cei care au învățat regulile sunt pe creștere.

Mulți veți spune că situația este la fel peste tot și că nu sunt soluții. Dar sunt. Training-uri interne. Motivări interne, incentive-uri bazate pe numărul de clienți, abonamente vândute, target-uri. Verificarea cunoștințelor prin Mystery Shopping (gen client fictiv trimis să discute cu vânzătorii/casierii). Rapoarte de mystery shopping, concluzii, decizii. Aceste persoane sunt cele care transformă lead-urile obținute în urma campaniilor de marketing (outdoor, indoor, online, TV, Radio) în vânzări efective. Aceste companii investesc zeci sau sute de mii de euro în campanii de comunicare, de generare de lead-uri de vânzări, și lasă transformarea lor pe mâna vacilor cu cabină. Care te întreabă dacă mai dorești contract cu ei.

La capătul opus, se află companii precum Mega Image. Unde casiera, mai în vârstă (foarte probabil pensionară) a fost foarte caldă, politicoasă, serviabilă, mi-a mulțumit pentru cumpărături și mi-a dorit seară plăcută. Ia ghici, îmi va afecta comportamentul de cumpărător?

LATER EDIT: tocmai am vorbit la telefon la UPC. Primul customer support mi-a resetat ambele STB-uri din casă. Nicio schimbare. La al doilea i-am dat MAC-ul STB-ului, și l-a resetat remote corect. Deci merge. Iată că au pus totuși în telecentru persoane potrivite, politicoase, pricepute. Ar putea angaja și în casierii așa ceva, nu?

Technorati tags: bani, blogging

Traian Basescu, Presedinte al Republicii Moldova

Am văzut aici vizita fulminantă a lui Traian Băsescu la Chișinău, și efectele ei (gen strigăte „Băsescu”, „Unire”). Bineînțeles tovarășul Președinte a dat o raită prin mulțime împărțind autografe. Și deodată m-a lovit o idee (deși am impresia că după ce public articolul mă va lovi și vreun pumn de SPP-ist). Ce ar fi ca tovarășul Băsescu să candideze la Președinția Republicii Moldova? Cred că deja este iubit de moldoveni, cred că este deja destul de popular, și se pare că până acum nu a apărut nicio figură serioasă demnă de a candida la acest înalt post.

De ce ar fi benefic pentru tovarășul Traian Băsescu să candideze la Președinția Republicii Moldova?

• Ar putea fi asemănat lui Vodă Cuza, care a devenit Principe al Valahiei și al Moldovei, unindu-le apoi. Acum, e în manualele de istorie. Astfel, și Traian Băsescu ar avea șansa să stea ceva mai mult în manualele de istorie.
• Sloganul „Să trăiți bine” ar prinde rapid în Republica Moldova. Sau „хорошо жить или умереть пытаются”. Înțelegeți voi ideea.
• Nimeni nu-i poate arunca în cârcă Dosarul Flota, pentru că Republica Moldova nu are porturi, deci nu există flotă care să fi fost vândută.
• Dacă nu reușește să performeze în ambele job-uri, Traian Băsescu ar putea opta pentru a rămâne Președinte al Republicii Moldova, deoarece al României a fost deja.
• Dacă Traian Băsescu se mută în Republica Moldova, va avea nevoie de oameni loiali lui. De oameni precum Emil Boc, Elena Udrea, Radu Berceanu etc. Și îi va lua cu el.
• Chișinăul nu are borduri. Deoarece Adriean Videanu, împăratul bordurilor va fi și el luat în Republica Moldova, Chișinăul va avea borduri. Voi avea și eu șansa să mă plimb cu o superbă moldoveancă pe străzile Chișinăului admirând într-un superb apus bordurile capitalei.
• Republica Moldova nu are autostrăzi. Și nici nu va avea. Punct. Deci nu va fi nimeni să reproșeze ceva lui Radu Berceanu.
• Lanțul de restaurante Golden Blitz va avea șansa unică de a se extinde și în Chișinău. Deși ar fi păcat :).
• Vor apărea câteva cluburi de fițe noi pentru a acomoda prezența Primei Fiice.
• Traian Băsescu nu va candida din partea Partidului Comunist. Dar cu siguranță va identifica două-trei figuri importante în partid, îi va invita la guvernare, apoi îi va întărâta între ei, ca în final să fărâmițeze Partidul Comunist în câteva mici aripioare. Și sincer, nimănui nu-i va părea rău de Partidul Comunist.
• Mircea Geoană, cunoscut oponent al regimului Băsescu în România, va fi mătrășit în curând de la conducerea PSD. Dar are șansa de a renaște precum păsărica Phoenix în Moldova, tot ca (surpriză) oponent al lui Traian Băsescu. Și să preia conducerea unei aripioare a Partidului Comunist. Întrebarea e următoarea: Băsescu va fi Băsescu, Geoană va fi Geoană, dar Vântu cine va fi?

Hai, mai băgați și voi beneficii…

Windows 7 pe 64 de biti

Una dintre eroinele Microsoft România este colega mea Mihaela, responsabilă cu… Response Management pe o arie mai extinsă decât România, ce include Slovenia, Bulgaria, Republica Moldova etc. De ce zic eroină? Fiindcă ea primește toate întrebările grele la care telecentrul de suport nu are un răspuns imediat. Cum, telecentrul de suport nu are răspuns la orice? Nu! La câte zeci de produse are Microsoft, există multe întrebări extrem de nișate care pur și simplu necesită o investigație mult mai amănunțită. Sau întrebări care ne ajută să descoperim o problemă ce trebuie reparată.

Când o văd pe Mihaela că vine spre mine, mi se strânge inima, că știu că urmează o întrebare care va necesita zeci mail-uri, telefoane, follow-up, (uneori) țipat, și într-un târziu, un telefon care (sperăm) va face încă un client mulțumit.

Multe dintre întrebări erau legate de Windows 7 pe 64 de biți. Cum se poate achiziționa, de unde se poate achiziționa, cum poate fi folosit etc? Am răspuns la unele dintre ele, la altele am investigat, așa că m-am hotărât să scriu și pe blog câteva facts utile despre Windows 7. Ce nu le găsiți imediat aici în FAQ.

Cerințe tehnice:

• Procesor de 1 GHz sau mai rapid pe 64 de biți
• 2GB RAM
• 20 GB HDD
• Dispozitiv grafic DirectX 9 cu driver WDDM 1.0 sau mai recent

Disponibilitate:

• în toate versiunile Windows 7, mai puțin în versiunea Starter, disponibilă doar pentru netbook-uri.
• OEM: Windows 7 vine preinstalat pe 32 de biți sau pe 64 de biți. În lista de prețuri există part numbere separate pe licențele de 32 de biți și pe cele de 64 de biți. Prețurile sunt aceleași.
• Pachete retail: în fiecare pachet de retail (Full-Packaged Product sau FPP) și de retail upgrade (Version Upgrade sau VUP) există un disk kit de 32 de biți și un disk kit de 64 de biți.
• Licențiere în volum: licența de upgrade Windows 7 Professional îți dă dreptul să cumperi disk kit de 32 de biți sau de 64 de biți, sau să descarci de pe Volume License Service Center (VLSC) biții de 32 de biți sau de 64 de biți.

Schimbare de biți:

• Pe OEM: dacă un calculator vine preinstalat cu Windows 7 pe 32 de biți și doriți Windows 7 pe 64 de biți (sau invers), puteți achiziționa un disk kit OEM de aici. Dacă vă apare că e doar pentru Vista, nu vă speriați. Se poate face mișcarea și pentru Windows 7, corecția apare zilele astea.
• Pe FPP: discurile sunt în cutie.
• Pe Volume Licensing: descărcați imaginea ISO de Windows 7 pe 32 de biți sau 64 de biți, și instalați-o pe calculatoare.

Atenție la:

• Drivere: trebuie să aveți drivere de 64 de biți pentru orice componentă a calculatorului.
• Software: funcționează atât software-ul pe 32 de biți cât și software-ul pe 64 de biți. Dar pentru a maximiza experiența, este mult mai bine să folosești software pe 64 de biți.

Technorati tags: Windows 7

Politica la misto

Zilele astea partidul de dreapta-centru-stânga PDL face puțină politică la mișto. Mi se pare foarte amuzant ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni cu alegerile din întâiul colegiu al patriei. Hai să începem cu o ordine cronologică a evenimentelor, așa cum au fost ele relatate de întâiul portal de știri al țării, Realitatea, sub atenta administrare a micuțului.

• 19 Oct 2009 : Bogdan Olteanu renunță la scaunul de deputat pentru a prelua mandatul de viceguvernator al BNR. Se impun alegeri pentru scăunelul său.
• Început de Ian 2010: Viorel Tudorache, cel care ar fi trebuit să candideze pt acest scaun din partea PDL se retrage pentru a-i lăsa loc lui Honorius Prigoană, odrasla lui Silviu Prigoană. Care face 24 de ani anul acesta. Dl Tudorache zice că înainte de a se consulta cu Boc. Noi zicem că după ce a fost chemat la întâlnirea de „disciplinare”.
• 4 Ian 2010: Honorius Prigoană dă un interviu monumental în Cotidianul. Spicuim: „ultima carte de beletristică citită a fost de fapt o carte istorică, o am acum pe noptieră – “Istoria loviturilor de stat în România” a lui Alex Mihai Stoenescu.”; „Justiţia trebuie reformată, trebuie să nu mai existe corupţie la nivel înalt în politica românească”; „justiţia trebuie să fie independentă şi să nu mai ţină aşa mult de politică”; „Îmi doresc ghişeul unic” (N.A.: există deja).
• 17 Ian 2010: Au loc alegerile pentru colegiul 1. Prigoană pierde luând aproape 30%.
• 18 Ian 2010: Începe mișto-ul adevărat:
• Silviu Prigoană declară: „I-am spus lui Honorius să-şi ia cravată violet. El nimic: Batman, Batman”.
• Vasile Blaga declară: „A fost un scor bun”.
• Roberta Anastase declară: „Aşa se întâmplă în orice competiţie, există învingători şi învinşi. Pentru Honorius este o lecţie din care trebuie să înveţe foarte mult”.
• Honorius Prigoană închide apoteotic șirul declarațiilor: „Batman este mai cinstit decât flacăra violetă".

Ce am înțeles eu de aici? Că PDL a pus un candidat așa, la mișto. A pus un puștan de 24 de ani fără niciun fel de experiență politică să candideze pe un post de o foarte mare responsabilitate. Că a spart degeaba câteva zeci de mii de euro (ei sau Prigoană Sr). Că cei din PDL știau oricum că n-are nicio șansă. Că acum când s-a adeverit că n-a avut nicio șansă, declară că totuși a fost un scor bun, și că a primit o lecție din care trebuie să învețe.

Întreb și eu ca alegător: de-aia pui un candidat, să îi dai o lecție?? Să îl înveți ceva? Nu îl pui să câștige? Ca partid îți permiți să pierzi un loc în parlament, un votant la legi critice, doar pentru a face fițele unui puști? Chiar atât de importanți sunt banii lui Prigoană sr. încât nu se putea găsi un candidat care să aibă șanse? Chiar nu îi puteau da lui Prigoană jr - dacă chiar doreau să îi satisfacă o fiță - un post în vreun minister? Chiar atât de departajat este PDL-ul în majoritatea parlamentară actuală încât își permite să piardă un loc în fața unui partid de opoziție? Și mai ai tupeul ca vicepreședinte de partid să te declari mulțumit?

Concluzia mea este că PDL-ul zilele acestea a suferit unul dintre cele mai grave pierderi de imagine. Au demonstrat pe față (încă o dată) că fac politică la mișto. Nu spun că Prigoană jr este prost. Este doar lipsit de experiență, are nevoie uriașă de ucenicie. Dar iresponsabilitatea PDL-ului dă un mesaj foarte serios către alegătorii săi. Și dacă mâine ar fi alegeri, sigur știu ce NU aș vota.

Technorati tags: blogging

Retail never dies, dar se transforma

Este perioada fierbinte de mid-year review. Facem cifre, analize, reprioritizăm inițiative, decidem unde să investim. Mă rog, chestii din astea amuzante. Parte a mid-year review-ului, ne uităm foarte atent peste evoluția pieței de PC-uri din România, a pieței de IT și a pieței de retail. Și nu pot să nu remarc că la peste un an de la intrarea în criză tot nu s-au găsit soluții eficiente pentru revenirea canalului de retail.

Ieri stăteam de vorbă cu câțiva distribuitori de hardware și software din România, și i-am întrebat cum le-a mers în ultimul trimestru. Cică mai bine ca în celelalte trimestre, dar incomparabil mai prost decât cu un an înainte. Pentru că na, este criză. Multe mărfuri continuă să nu se vândă, să zacă pe stocuri ca apoi să fie returnate sau distruse. În același timp, ei remarcau o îmbunătățire semnificativă a business-ului pe zona de distribuție non-retail și pe zona de e-tail (online shops).

Adevărul este că asta can confirmă concluziile mele de aici. Va fi un an greu pentru IT și pentru Retail. Retail care are nevoie să se reinventeze urgent. Există câteva probleme clasice ale retail-ului „clasic” (sau a lanțurilor mari de retail):

• Procese interne ineficiente: de la achiziția mărfii la dispunerea ei la raft este un drum lung. Drum care trece prin câțiva oameni care sunt prost informați, prost plătiți și cărora în general li se rupe. Și uite așa marfa zace în stocurile magazinelor, lângă materialele de marketing ce ar trebui să ajute la vânzarea mărfii, ca apoi managerii să aibă de ce să se plângă că au produse greu vandabile. Am auzit niște scuze absolut penibile în ultima vreme: „nu punem X la raft că ne este frică că se fură, și spiderele de protecție sunt prea scumpe”; „nu pornim calculatoarele expuse să arătăm ce frumos merg, că apoi ar trebui să le vindem la preț redus”.
• Logistica este extrem de complicată. Un vendor care vrea să se asigure că marfa se vinde are nevoie să investească în promoteri, merchandiseri și mystery shopperi. Ca să ajungi să vinzi un produs nou ai nevoie de câteva săptămâni/luni de „încălzire” a forței de vânzări și de optimizare a proceselor.
• Cashflow-ul este o problemă foarte delicată. Împrumuturi mari, „moștenite” peste luni, întinse la maxim, bănci care execută silit (vezi Flanco), salarii neplătite, salariați demotivați.
• Expunerea la raft. Aici este marea bubă. Magazinele arată foarte trist în comparație cu retail-urile de afară. Dacă este să comparăm Media Markt sau Saturn cu magazinele din România… well… nu avem ce compara. Vorbim aici despre modul în care marfa este expusă la raft. La noi marfa stă pe stoc. Urlam acum câteva luni la un șef de magazin întrebându-l unde naiba sunt calculatoarele care trebuiau să fie expuse, și omul mi le-a arătat mândru în depozit. Am crezut că-l iau la bătaie. De unde mă-sa să știe cumpărătorul că poate cumpăra un anumit produs?
• Marginile aberante. Am auzit și de 25% margini, în încercarea disperată de a compensa pierderile. Și aceste margini fac praf rotația mărfurilor.

Aceste probleme duc la lipsa traficului în magazine (să intrii să vezi ce?), lipsa comenzilor și la răsuflarea caldă a creditorilor în ceafă. Și uite așa au dispărut Ultra Pro, Flamingo și nici ceilalți nu se simt prea bine. Ați zice că cei rămași se luptă acum cu disperare să umple golul rămas, și să își optimizeze procesele și să facă rafturile să arate mai bine. Ei aș! Magazinele arată la fel, marfa mai puțină și vânzătorii tot demotivați. Dar cineva umple golul, măcar parțial…

În primul rând spre surprinderea tuturora scoate din nou capul canalul unmanaged de retail, magazinele mici și multe de calculatoare. Care nu au credite aberante la bănci, care nu fac stocuri mari, au puțini angajați ușor de gestionat, relativ motivați – unii sunt chiar acționari sau rude ale acționarilor. Aceste magazine au stocuri mici, implicit un risc mult mai redus. Le este greu și lor, dar nu au o mare secure deasupra capului precum marii retaileri. Noi ne îndreptăm spre o situație ca cea din Ucraina, unde retailerii mici au acoperit aproape toată piața de retail.

Nu voi vorbi aici de hypermarket-uri sau cash&carries, fiindcă business-ul lor mare este în Food, nu în electronice, hardware sau software. Și își permit să se joace cu margini foarte mici la hardware și software.

Cel mai interesant canal însă este cel al e-tailer-ilor, cum este EMAG. Ei își permit să aibă margini mici (să nu uităm că EMAG are în spate unul dintre cei mai puternici distribuitori din România, ASESOFT), foarte mici probleme de stoc, risc mic, procese optimizate și angajați motivați. Implicit și business-ul lor crește. Rețeta succesului înseamnă showroom-uri în care poți să vezi marfa, dar comanda este gestionată pe Internet. Problema acestor e-taileri este că ei încă nu formează o masă critică, nu au asemenea livrări de marfă încât să poată concura serios cu marii retaileri. În câțiva ani poate, dar nu acum. Dar tendința pieței este de a migra către online din motive de eficiență.

Unde se îndreaptă retail-ul din România? Este cert și sigur că nu va muri. Câțiva jucători însă vor muri cu siguranță. Inclusiv din rândul canalului unmanaged. De fapt cred că creșterea de share a canalului unmanaged este una de scurtă durată, e-tailerii lovind în primul rând în ei. Dacă ar fi Amazon în România, cu procesele lor optimizate, în câteva luni ar curăța canalul unmanaged. Marii retaileri au nevoie disperată să se reinventeze. Au nevoie să angajeze specialiști din străinătate, să recruteze de la marii retaileri de afară, și să își optimizeze procesele, cashflow-ul, să motiveze angajații, și cel mai important, să regândească strategia de expunere la raft și modul în care arată magazinele. Au nevoie să se adapteze la realitate, și să își dezvolte fiecare propriul canal e-tail. Mai mult sau mai puțin fiecare retailer are site-ul propriu, cu cataloage online, dar nu se compară cu EMAG, PCFUN, SIGMANET etc. Au multe de învățat și aplicat.

Technorati tags: Business si viata, marketing, bani, blogging

Slabiti, fetelor – part II

Înainte ca feministele să sară zece metri în sus, menționez că el este dedicat ființelor de aici. Acolo sunt și motivele. Să zicem că prima parte este un fel de lectură obligatorie ca să nu vă înfuriați degeaba.

Au trecut sărbătorile, și cu groază v-ați urcat pe cântar (și el cu groază s-a uitat la voi, credeți-mă). Cum bănuiam, după aceea ați plâns vreo zece minute, și nici iubitul/soțul nu v-a ajutat (și-a dat și el seama de ce plângeți, nu e nevoie să fii geniu carpatin să îți dai seama). Degeaba plângeți, una dintre consecințele documentate ale exceselor alimentare (cunoscute în limbajul interfeminin drept „și tu ai mâncat ca o vacă fată?”) este însumarea kilogramelor pe corp. Fie că vorbim de trei-patru kilograme, sau cinci-șase, ați comis-o. Și acum vă simțiți ceva mai nasol, că rochița primită de Crăciun nu vă prea încape sau vă scoate în evidență forme noi gen aripioare. Și vreți să faceți ceva să reveniți la forma dinainte!

Din fericire, există soluții! Excludem din start pastilele (știți, există și efecte secundare – unele chiar nasoale), și mergem pe soluția decentă și curajoasă: regim și sport! Și aici vin recomandările mele, guru Tudor. Ce zice guru? Ce zic și ceilalți. Să începem cu regimul. În primul rând, cuvântul de ordine este „adio”. Adio dulciuri, adio alcoale, adio pâine, adio paste, adio sucuri. Trecem pe salăți ușoare – adică de alea fără șunci, păstrămioare, crutoane de pâine, parmezan – cu multă verdeață, eventual roșii, ridichi, lămâie, și brânză light. Trecem pe grătare de vită și de pui. A, și ceva important: fără excese! Asta este teoria. Cum o punem în practică? Hai să o luăm pe pași:

• Pasul 1: mergem acasă, deschidem frigiderul și cămara, și ochim următoarele: dulciuri, pâine, paste, păstrămioare, șunci, grăsimi, gemuri, nutella și alte tentații.
• Pasul 2: le colectăm (să nu aud scuze patetice gen „ciocolățica copilului, cum să i-o iau” – poa să plângă puțin și el pentru slăbitul lui mami, să se obișnuiască de mic cu greutățile vieții).
• Pasul 3: ne deplasăm la lada de gunoi.
• Pasul 4: deschidem lada și le aruncăm.
• Pasul 5: ducem lada de gunoi afară.

Deci am scăpat de tentații, da fetelor? Hai că nu a fost atât de greu! Locul liber din frigider cămară se umple cu legume și salăți. Fără cartofi, fără mazăre, că intră tot la tentații. În frigider mai băgăm cărniță de pui și de vită. Și cam atât. Și le vom folosi, că altfel încep să pută.

Să continuăm cu sportul. La ce oră vă treziți dimineața? La 7, la 8? Țeapă, vă treziți cu o oră mai devreme, aveți nevoie, căci urmează să alergați o oră. Da, să alergați. Hoții, violatorii și alți infractori nu prea o ard pe străzi la acele ore. Este drept, sunt câini pe stradă, dar ei vă vor ajuta să mențineți un ritm alert al alergării voastre. Nu vreți afară că este prea friguț? Nicio problemă, vă așteaptă sala! Este ceva mai scump, dar este și mai comod, și puteți să mergeți sau dimineața sau seara. Nu știți ce să faceți la sală? Întrebați un antrenor sau citiți cum am slăbit eu (de jos în sus, în ordinea cronologică).

Normal, teoria este simplă, practica doare mai tare. Deci, cum punem teoria în practică? În primul rând, revizuim programul nostru zilnic. Vedem cum adăugăm două ore de sănătate la program. Nu vă fie frică să „scoateți” din programul vostru fel de fel de inutilități gen mers la coafor, mers la shopping, întâlniri de business ce durează mai mult de o oră (întâlnirea de business ce durează mai mult de o oră este un seminar plicticos cu valoare scăzută, sorry, o voi afirma oriunde). Sfatul meu este să vă treziți mai devreme, să adăugați dimineața aceste două ore. Căci seara veți găsi întotdeauna scuze: copilul care vrea să vă iubească puțin, soțul/iubitul/iubita care vrea să vă iubească ceva mai mult, serialul/filmul preferat etc. Singura scuză dimineața este că vă este greu să vă treziți, și aia este o scuză de comfort. Când vă gândiți că vă e greu să vă treziți dimineața, gândiți-vă cât de ușor v-a fost să băgați cozonacii, sarmalele și prăjiturile de sărbători.

Probabil că deja mă urâți, și simțiți nevoia să scrieți un comentariu acid la acest post. Eventual să mă întrebați câte kilograme m-am îngrășat eu de sărbători. Țeapă, nu m-am îngrășat, ci am slăbit. Pentru că nu m-am îndopat ca un porc (cu vreo două excepții) și pentru că am făcut sport aproape zilnic. Mai jos, o diferență între un Tudor cu puțin înainte de revelionul din 2009 și la revelionul din 2010.

Technorati tags: slabit, abdomen

Vrem un coleg nou, deci angajam!

După ce colegul meu Marian s-a decis să ia din nou racheta de tenis în mână, părăsindu-ne și făcându-ne să ne fie dor de el, ne-am decis că vrem un coleg nou. Drept urmare, începem recrutarea. Rolul se numește Information Worker Business Group Lead. Am să încep prin a explica ce face și ce urmează a face, ca apoi să vorbesc puțin de cerințe. Information Worker Business Group (sau pe scurt BG-ul de IW) face parte din Microsoft Business Division, condus de Stephen Elop. IW este grupul care se ocupă cu tehnologiile Office – aplicații, servere și servicii online.

Un BG Lead este un job destul de senior, și presupune un background atât de business cât și tehnic. Un BG Lead orchestrează și planifică activitățile de sales și marketing (inclusiv PR) pentru produsele aflate în portofoliul său pe toate segmentele de business (OEM, Small & Medium, Enterprise, Public Sector), face analize de business, identifică oportunități și prioritizează alături de management investițiile. Cum spunea un prieten de-al meu din headquarter, un BG Lead este ca un fel de CEO al business-ului de grup pe o anumită țară. Ai multe responsabilități, dar și resurse care îți sunt puse la dispoziție. BG Lead-ul face parte din echipa de planificare a filialei, ceea ce este o responsabilitate foarte mare. Să mai zic că IW are ponderea cea mai mare în veniturile filialei dintre toate grupurile de business? De aici și cerința de senioritate. Job-ul raportează direct la Business & Marketing Operations Manager (pe scurt Marketing Manager) și indirect la Central & Eastern Europe IW BG Lead.

Hai să vedem acum câteva cerințe:

• Experiență de minim 8 ani în Sales & Marketing, de preferință în IT. Cum spuneam, e un job care cere senioritate.
• Cunoștințe solide (inclusiv tehnice) despre produsele, tehnologiile, modelul de business și licențierea Microsoft. Nu poți vorbi despre sau vinde produse ce nu le cunoști, nu-i așa?
• Cunoștințe solide despre competitorii Microsoft (produse, soluții, strategii). Nu poți vorbi sau vinde produse la care nu cunoști competitorii, nu-i așa?
• Communication & presentation skills. IW BG Lead-ul este persoana de contact pentru produsele Office, trebuie să răspundă interviurilor (oricât de dificile ar fi) și trebuie să țină prezentări. Această cerință cântărește foarte mult.
• Motivat, abilitatea de a lucra independent. În Microsoft nu prea ți se spune ce să faci. Ți se mai dă câte un „course correction”, dar în general contează foarte mult capacitatea de auto-analiză și auto-critică. Este și una dintre valorile de bază a angajaților Microsoft.
• Abilitatea de a lucra cu diverse comunități, și de a înțelege scenariile Information Worker. În epoca Web 2.0 lucrul cu comunitățile este deosebit de important. Iar comunitatea de oameni de business (cei care folosesc soluțiile Office la maximum) este o provocare în sine.
• Abilitatea de a călători. Microsoft este o companie multinațională. IW BG Lead-ul călătorește prin State, Germania (la Munchen este headquarter-ul CEE) și alte țări.
• Vorbirea și scrierea fluentă în limbile română și engleză.

Nu am să vorbesc despre beneficii prea mult. Banii sunt OK, beneficiile sunt OK. Ce contează foarte mult este școala pe care ți-o dă Microsoft. Școala de business și de viață este probabil mai importantă chiar și decât banii pe care îi primești. În Microsoft lucrezi cu oameni deștepți și foarte deștepți. Ocazional mai dai și peste retardei, dar îi găsești în fiecare firmă. Ce contează foarte mult însă este să știi să te comporți bine cu toți colegii. Microsoft este o firmă multinațională, iar job-ul de BG Lead presupune interacțiuni cu oameni de toate națiile și culturile. Interacționezi cu personalități și stiluri diferite, și trebuie să știi să gestionezi situații și situații.

Fac acest job (de Windows Business Group Lead) de doi ani jumătate. M-am ocupat înainte și de business group-ul Information Worker, am lansat Office 2003 și Office 2007. Pot să spun cu mâna pe inimă că mi-a plăcut la nebunie. Când s-au creat job-urile de Business Group Leads eu am optat pentru cel de Windows. Dar job-ul de Information Worker Business Group Lead este unul extrem de interesant, mai ales că urmează lansarea de Office 2010, unul dintre cele mai bune produse ale Microsoft. Tot de IW țin și Project și Visio, linii de business care au crescut foarte frumos și care au oportunitatea de crește și mai mult pe fondul optimizării investițiilor în IT. Tot de IW ține SharePoint, cea mai bună tehnologie de colaborare pe care eu o cunosc – am fost odată în panel-ul de Ask-The-Experts la un TechEd și am avut oportunitatea să discut cu cineva de la NATO despre un proiect cu vreo 6000 de servere. Tot de IW ține Business Productivity Online Suite – cea mai inovativă tehnologie de mesagerie și colaborare online hostată de Microsoft.

Vă spun toate acestea pentru că eu sunt foarte încântat și motivat de aceste tehnologii. Cel care candidează va trebui să fie mai încântat și motivat decât mine :). Și să cunoască despre ce este vorba, și să vadă potențialul acestor tehnologii și soluții, dincolo de simpla vânzare a unor licențe de Office către firme.

Dacă aveți întrebări, băgați comment-uri. Pentru a aplica, dați-mi de veste prin formularul de contact direct de pe blog, sau pe twitter la @tudorg.

Succes!

Technorati tags: Business si viata, marketing, bani